Ești fiu sau frate al acelora cu care te asemeni în purtări

0
42

omiliiAm admirat dragostea voastră, când v-am vorbit mai înainte de Lazăr; că aţi lăudat răbdarea săracului şi aţi urât cruzimea şi neomenia bogatului. Şi aceasta nu-i mică dovadă de frumuseţe şi bunătate ale sufletelor voastre. Chiar dacă nu facem fapte de virtute, dar dacă lăudăm virtutea, vom ajunge negreşit să o şi săvârşim; chiar dacă nu fugim de păcat, dar dacă înfierăm păcatul, vom ajunge negreşit să şi fugim de el. Aşadar, pentru că aţi lăudat cu multă însufleţire cuvintele mele, doresc să vi le mai spun şi pe celelalte. L-aţi văzut atunci pe Lazăr înaintea porţii bogatului, să-1 vedeţi astăzi în sânul lui Avraam. L-aţi văzut atunci lins de câini, să-1 vedeţi astăzi însoţit de îngeri. L-aţi văzut atunci sărac, să-1 vedeţi acum desfătându-se. L-aţi văzut atunci flămând, să-1 vedeţi acum îndestulat. L-aţi văzut luptându-se, să-1 vedeţi încununat. Aţi văzut ostenelile lui, să-i vedeţi răsplăţile şi voi, cei bogaţi, şi voi, cei săraci. Bogaţii, ca să nu socotiţi de mare lucru bogăţia fără de virtute! Săracii, ca să nu socotiţi că sărăcia e un lucru rău! Că şi unora, şi altora Lazăr le-a fost învăţător. Dacă Lazăr, fiind sărac, n-a vorbit de rău, ce iertare vor avea bogaţii când fac aceasta? Dacă Lazăr a mulţumit lui Dumnezeu, fiind flămând şi în atâtea suferinţe, ce cuvânt de apărare vor avea cei îndestulaţi, când nu vor să caute a ajunge la aceeaşi virtute? Iarăşi, săracii care cârtesc şi se necăjesc din pricina sărăciei lor, ce iertare vor avea, când Lazăr era mereu flămând, sărac, singur, bolnav înaintea casei bogatului, când era dispreţuit de toţi, când nu putea vedea pe altul suferind la fel, şi totuşi cugeta aşa. Să căutăm a învăţa de la Lazăr să nu vrem a ferici pe bogaţi, nici să plângem pe săraci. Dar, altfel spus, dacă trebuie să vorbesc fără ocolişuri, nu-i bogat cel care are multe, ci cel care n-are nevoie de multe; nu-i sărac cel care n-are nimic, ci cel care doreşte multe. Aceasta trebuie să fie descrierea sărăciei şi a bogăţiei. De vezi dar pe cineva că doreşte multe, socoteşte-1 mai sărac decât toţi, chiar de-ar avea bogăţiile pământului. Şi iarăşi, de vezi pe cineva că nu are nevoie de multe, socoteşte-1 mai bogat decât toţi, chiar dacă n-are nimic. Că judecăm sărăcia şi bogăţia nu după măsura averii, ci după starea sufletului. După cum nu spunem că-i sănătos un om căruia îi este sete mereu, chiar de-ar bea pe nesăturate, de-ar sta lângă râuri şi izvoare – căci ce folos de bogăţia aceea de ape, când setea-i e nestinsă -, tot aşa să gândim şi despre bogaţi. Să nu socotim niciodată sănătoşi pe cei care poftesc şi însetează mereu după averile altora, nici să-i socotim înconjuraţi de belşug. Cum va putea fi bogat vreodată omul care nu-şi poate pune hotar poftei, chiar de-ar fi el înconjurat de toate bogăţiile? Dimpotrivă, trebuie să socotim mai bogaţi decât toţi oamenii, chiar de-ar fi mai săraci decât toţi, pe aceia care se mulţumesc cu ce au, care sunt împăcaţi cu soarta lor, care nu râvnesc la averi străine. Căci cel care n-are trebuinţă de averi străine, ci îi place să se mulţumească cu ce are, acela este mai bogat decât toţi.

 Dar, cu voia voastră, să ne întoarcem la Lazăr. „Şi a fost spune Domnul, că a murit Lazăr şi a fost dus de îngeri” . O dată cu acest prilej, vreau să îndepărtez din sufletele voastre o boală rea. Mulţi oameni simpli socotesc că sufletele celor care mor de moarte silnică ajung duhuri necurate. Dar nu este aşa, nu are cum să fie aşa! Nu ajung diavoli sufletele celor care mor de moarte silnică, ci sufletele celor ce trăiesc în păcate; şi nu din pricină că li se schimbă firea lor, ci din pricină că voinţa lor se supune răutăţii demonilor. Hristos a arătat aceasta iudeilor, spunând: „Voi fii diavolului sunteţi!” , nu i-a numit fii ai diavolului pentru că astfel ar fi luat iudeii chipul diavolului, ci pentru că făceau faptele diavolului. De aceea şi adaugă: Că poftele tatălui vostru voiţi să faceţi . Şi, iarăşi, Ioan (Botezătorul) spune: „Pui de năpârci, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? Faceţi dar roadă vrednică de pocăinţă! Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: Părinte avem pe Avraam!” Scriptura obişnuieşte să numească legi de înrudire nu pe cele întemeiate pe legăturile de sânge, ci pe cele întemeiate pe virtute sau pe viciu. Scriptura spune că eşti fiu sau frate al acelora cu care te asemeni în purtări.

„Omilii la săracul Lazăr” , Sf. Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ