Episcopul Nicolae Ivan şi prietenul din copilărie

0
45

Părintele Profesor Ioan Zăgrean povestea că a auzit chiar din gura episcopului Nicolae Ivan al Clujului (1921-1936) următoarea întâmplare.

Într-o zi de vară, episcopul venea cu trăsura de la Sălişte spre satul său natal, Aciliu. Pe câmp l-a zărit pe un fost coleg de şcoală, acum ţăran la casa lui. A cerut să fie oprită trăsura, a coborât şi i s-a adresat fostului său coleg în graiul specific zonei:
– Bună zâua, Toadere!
– Bună zâua, domnule dragă!
– Da’ ce mai faci tu, Toadere?
– Mulţămim de întrebare, domnule dragă!
– Mă, Toadere, îmi pare că tu nu mă mai cunoşti!
– Nu, domnule dragă!
– D’apoi, mă, Toadere, eu îs Nicolae Ivan!
– O fi!
– Mă, Toadere, da noi am umblat amândoi la şcoala confesională din sat.
-O fi!
– D’apăi, Toadere, nu-ţi aduci aminte cum meream noi la târg, la Sălişte, când eram copii?
-O fi!
– Mă, Toadere, nu mai ţâi minte?…

-O fi!

Şi după atâtea întrebări la care Toader se prefăcea că nu-l cunoaşte, îl întreabă el
pe episcop:

– D’apăi dacă zaci că eşti de pe-aici, din părţâle noastre, spune-mi ce domn mare ai ajuns!
– Mă, Toadere, acu eu îs vlădică la Cluj, eu îs mai mare păstă popii din cinci judeţe!

Surprins, Toader „îl recunoaşte” şi îi dă replica:
– O fi, că de când erai mic, tăt al dracului ai fost!

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015