Emoțiile fundamentale… știați că?

0
103

teamaCele patru emoții de bază sunt: furia, tristețea, bucuria și teama.

Ceilalți termeni care definesc emoțiile nu sunt, de cele mai multe ori, decât variante ale acestor emoții de bază, după cum vom vedea în continuare.

Furia permite conștientizarea unei situații în care nu suntem mulțumiți și dorim o modificare. Bebelușul care plânge în leagăn își exprimă dorința de schimbare, e cu stomacul gol și vrea să îl aibă plin, are scutecul murdar și vrea să îi fie curat.

Plângând, arată că e furios și acest lucru îi permite să ăși conștientizeze nevoia și să își înștiințeze părinții. Șoferul nervos din cauza ambuteiajului conștientizează nevoia ca drumul să fie liber.

Așadar, furia ne face să conștientizăm nevoia de schimbare. Acceptarea furiei proprii induce acceptarea frustrării, renunțarea la gândul că am fi atotputernici.

Tristețea este emoția pierderii, conștientizarea absenței, a dispariției unei situații trecute. Copilul plânge după jucăria stricată. Pierderea unei slujbe, sfârșitul vacanței, moartea unei ființe dragi se vor traduce printr-o emoție mai mult sau mai puțin intensă.

Tristețea exprimă nevoia de a fi consolat pentru pierderea suferită; ea reprezintă una dintre etapele ce ne permit să ne luăm rămas-bun, să acceptăm pierderea pentru a putea trăi cums e cuvinte noua situație, noua realitate.

Acceptarea propriei tristeți înseamnă acceptarea propriei vulnerabilități, a lipsei de permanență, a schimbării.

Bucuria, plăcerea, starea de bine ne fac să înțelegem că situația ne este favorabilă și că este posibil ca acest lucru să se repete: sunt mulțumit de o întâlnire, așa că  îmi va face plăcere să revăd acea persoană.

Copilul este fericit când stă în căruciorul de cumpărături împins de tăticul lui pentru că știe atunci că îi este bine și că acest moment se va putea repeta. Bucuria ne face conștienți de faptul că nevoile noastre sunt satisfăcute și ne dă, de asemenea, energie să căutăm o situație similară, așa că determină o dorință.

Acceptarea propriei bucurii înseamnă acceptarea faptului că propria persoană este importantă, identificarea ei cu beneficiarul satisfacției și stării de bine.

Teama ne permite să conștientizăm nevoia de siguranță. Copilul se teme de întuneric, nu mai are nici un reper vizual, e pierdut. Merg cu 200 de kilometri pe oră pe autostradă și, dintr-o dată, mi-e frică. În acest mod, îmi conștientizez nevoia de a mă ști în siguranță și ridic piciorul de pe accelerație. Teama declanșează vigilența. Acceptarea propriei frici înseamnă acceptarea vulnerabilității, a slăbiciunilor și limitelor proprii.

Rezolvarea dificultăților de comunicare, Fabrice Lacombe

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ