Emoţiile, ca spuma în paharul de şampanie, dau pe dinafară

0
33

Orice răbufnire emoţională este şi o aducere la cunoştinţa celor din jur a unei anumite comunicări informaţionale: de pildă, copilul iarăşi nu s-a culcat la timp, cei ai casei iarăşi au uitat să şteargă masa pe care se ia prânzul…

Totuşi, la oamenii care se aprind uşor emoţiile eclipsează total componenta informaţională. În consecinţă, atunci când înfierbântarea, mai devreme sau mai târziu, se potoleşte şi toţi oftează a uşurare, adevăratele motive pentru care omul a început subit să ţipe rămân o enigmă pentru cei din jur. Cauza a provocat o reacţie excesiv de furtunoasă: emoţiile, ca spuma în paharul de şampanie, dau pe dinafară.

Doar după ani de viaţă în comun veţi învăţa să distingeţi fără greş adevăratele cauze ale enervării soţului/soţiei: poate că îi e foame, poate că a umblat întreaga zi în ghetele noi care îl (o) strâng sau poate că a „picat” încheierea unui contract în care îşi pusese mari nădejdi…

O astfel de înţelegere vine doar cu timpul; deocamdată nu vedeţi nimic în spatele „spumei” groase. Trebuie să găsiţi un moment potrivit pentru a discuta despre toate astea (desigur, cu condiţia să nu fi apucat să vă „stricaţi stomacul” unul altuia cu această „spumă”). Dacă unul este gata să îşi împărtăşească trăirile, iar celălalt e gata să le recepteze cu interes, este deja o realizare.

Cel mai frecvent, informaţia „colorată” emoţional nu e asimilată sau e asimilată prost. Desigur, este posibilă şi mânia îndreptăţită – de pildă, atunci când fiul tău îşi dă prea bine seama că năzdrăvăniile lui merită o mustrare aspră, însă o ţine cu încăpăţânare pe-a lui. Totuşi, reacţia emoţională, oricât de furtunoasă, nu trebuie să se substituie discuţiei serioase care urmează.

Pentru omul supărat este mai bine să îşi manifeste emoţiile fără să se adreseze nimănui în mod concret şi, pe cât se poate, fără să recurgă la cuvinte. Asta permite evitarea intrării în funcţiune a unor mecanisme de apărare.

De pildă, plânsul tăcut provoacă, de regulă, mult mai multă compasiune decât răcnetul încrâncenat: „Mi-ai distrus viaţa!” Desigur, puteţi să le demonstraţi fără efort celor din jur „temperatura” sentimentelor voastre, dar dacă veţi „condimenta” informaţia cu emoţii de prisos nu veţi obţine rezultatele dorite.

Câteodată, femeile le aruncă în faţă soţilor toate reproşurile acumulate în ani de zile. În consecinţă apare un conflict comunicaţional: totul a fost spus, dar nimic n-a fost auzit.

Viaţa de familie nu e lipsită de răbufniri emoţionale puternice. Problema constă în a proceda corect cu aceste sentimente, ca să nu-i răniţi involuntar pe cei apropiaţi, să nu vă răniţi pe voi înşivă şi să nu puneţi baza unor „tradiţii” negative – căci în comportamentul copiilor, chiar dacă au numai doi ani, se răsfrânge tot coloritul emoţional al familiei.

Adeseori, oamenii se mânie cu cele mai bune intenţii. Ei se căsătoresc cu deplina convingere că o să le iasă totul cum nu se poate mai grozav. Ciocnirea cu realitatea dă naştere unor sentimente contradictorii, care, tratate cu stângăcie, pot distruge până şi cele mai bune relaţii.

“Enervarea”, Ecaterina Burmistrova. Traducător: Adrian Tănăsescu-Vlas. Bucureşti: Editura Sophia, 2017