Emoția și tămăduirea ei

0
32

emotiile– Părinte, cum se poate ca emoția să fie și ea urmarea căderii sau o stare de boală?

– Emoția este amestecată cu patimile iubirii de desfătare. Nu se identifică în întregime cu ele, dar este pătrunsă de ele în mare măsură. Un om sănătos duhovnicește este un echilibrat în toate manifestările. Am spus mai devreme că, atunci când mintea omului este luminată, când omul ajungela luminarea minții, nu este mișcat de Dumnezeu doar psihologic sau emoțional, ci are adevărată părtășie cu Dumnezeu. Mai mult, el vede în întreaga creație rațiunile existențelor – energia cea necreată a lui Dumnezeu care le ocârmuiește. El nu este mișcat în chip emoțional de natură și de frumusețea ei, ci vede în ea energia lui Dumnezeu. Cum spune Sfântul Isaac Sirul, credința din vedere – la care omul ajunge când dobândește luminarea minții – „este poartă către tainele lui Dumnezeu”.

Voi da un exemplu simplu. Sfântul Diadoh al Foticeii spune că una este bucuria începătoare și alta bucuria desăvârșitoare. Cea dintâi, fiind puternic legată de emoție, este amestecată cu închipuire, „nu e lipsită de lucrarea închipuirii”, pe când bucuria desăvârșitoare este legată de smerita cugetare. La mijloc, între bucuria emoțională și bucuria desăvârșitoare, se află „întristarea iubitoare de Dumnezeu și lacrima fără durere”(Filocalia, vol. 1). Bucuria emoțională, numită începătoare, nu este lepădată cu totul, însă trebuie să ajungem la bucuria desăvârșitoare. Desăvârșirea și tămăduirea se împlinesc prin cruce. „Că a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”. Deci în Biserică ne străduim să preschimbăm toate emoțiile, ca și toate cele lumești.

Preschimbarea emoțiilor în experiențe adevărate și autentice se săvârșește prin pocăință. Pocăința ne conduce de la un dureros și tragic monolog, la dialogul cu Dumnezeul cel Viu. Prin pocăință, osândire de sine și smerenie, preschimbăm emoțiile în experiențe duhovnicești. Și aici este adevărat ceea ce am spus despre închipuire. Cu cât mai bolnav emoțional este cineva, cu atât mai mult vădește moartea și întunecarea minții sale. Și cu cât mai mult sunt preschimbate emoțiile omului, cu atât mai luminată îi este mintea. El se află pe treapta luminării. Vedeți cât de importantă este mișcarea minții? Vedeți ce rol important joacă ea, fie că mintea urmează mișcarea în chip firesc, fie potrivnic firii?

– Îngăduiți-mi, să vă cer explicații și mai amănunțit cum se preschimbă emoțiile în experiențe duhovnicești.

– Cred că am atins punctele principale. Dar pot să mai zăbovesc asupra subiectului. Părinții spun că în sufletul femeiesc experiențele psihologice sunt legate mai mult de cele duhovnicești. Cu alte cuvinte, multe femei socotesc așa-zisele stări sufletești ca fiind experiențe duhovnicești. De pildă, se poate ca ele să simtă o dulceață emoțională în vremea rugăciunii și să creadă că aceasta este venirea harului lui Dumnezeu. Este trebuință de foarte multă băgare de seamă, căci în acel moment intervin multe imagini închipuite, creând premisele unor grave anomalii sufletești.Vă dau un exemplu. Fetița își imaginează simțămintele materne jucându-se cu păpușile. Le hrănește, le spală, le culcă etc. Însă când crește și ajunge cu adevărat mamă, face acele lucruri cu suferință. Simte suferința de a naște copilul, ca și suferința și truda de a-l crește. Fetița înfățișează maternitatea și, aș spune, se desfată cu ea în chip emoțional, făra chin și suferință, pe când maternitatea unei femei este legată de chin și suferință, este o cruce. Cam la fel distingem bucuria emoțională de bucuria duhovnicească, emoțiile de experiențele duhovnicești. Numai adevărata și deplina pocăință poate curăți toate stările sufletești, făcându-le duhovnicești. Și, firește, duhovnicul este cel care ne ajută la aceasta; el este răspunzător de discernerea și tămăduirea acelei stări. Astfel, ajutați și de îndrumătorul nostru duhovnicesc, mintea ni se tămăduiește; este adusă de la mișcarea potrivnică firii la mișcarea dipă fire, ba chiar la cea mai presus de fire. Atunci mintea este luminată și unită cu Dumnezeu și tămăduită de închipuiri li emoții. Tocmai de aceea identificarea adevăratei probleme, ca și tămăduirea minții celei întunecate sunt absolut necesare.

„Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă”, Mitropolitul Hierotheos Vlachos

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ