Elite, elitism şi false elite

0
232

elitismNoţiunea de elită este greu de definit ca tipologie, pe de o parte, pentru că oamenii sunt subiectivi şi introduc în judecăţile lor o doză importantă de relativitate şi de părtinire, pe de altă parte, pentru că elitele sunt aşa dacă primesc cu obiectivitate o confirmare şi de Sus şi nu numai de la oameni. Nu este suficientă doar o recunostere de la oameni.

“Cei ce plac oamenilor, nu plac (întotdeauna) şi Lui Dumnezeu”. Nu tot ce consideră oamenii valoros este valoros cu adevărat.

Petre Ţuţea zicea: ” Un sfânt poate fi şi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfinţenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea e ancorată în cultul genialităţii ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansaţi, mecanic şi material, cu atât suntem mai departe de esenţa reală a lumii, de sfinţenie…” (322 de vorbe memorabile).

Să încercăm, totuşi, o conturare a termenului, de vreme ce ne-am propus să vorbim despre acest subiect.

Eu aş împărţi din capul locului elitele în două: elitele profesionale şi oamenii de elită.

Cei din prima categorie sunt profesioniştii diferitelor bresle, cei din a II- a categorie sunt elite ca oameni, în ce priveşte caracterul şi înzestrarea lor sufletească. De exemplu, sfinţii fac parte din această a II-a categorie; ei sunt cu adevărat elite ca oameni, în planul vieţii moral-spirituale, ei sunt oameni desăvârşiţi.

Unii definesc elitele ca fiind acele persoane foarte calificate într-un domeniu, foarte competente, un fel de ultra specialişti ai unui domeniu, aşi ai cunoaşterii, regi ai ştiinţelor. Pot fi denumiţi, de asemenea – profesionişti de elită.

Alteori, despre aceste persoane se spune că sunt eminente cenuşii, înzestrate cu elocinţă, uneori având o cultură şi un limbaj deosebit, alteori o inteligenţă ieşită din comun, un fel de somităţi în breaslă din care fac parte şi care se bucură de notorietate. Desigur că, valoarea unor astfel de oameni pentru societate este maximală, iar anvergura socială a acestora vorbeşte de la sine despre calibrul lor profesional.

Din această categorie fac parte şi savanţii şi geniile, care sunt, de asemenea, elite profesionale. Unii dintre ei beneficiază de o recunoaştere locală, naţională sau internaţională, de la caz la caz.

Însă, nu este obligatoriu, ca în toate cazurile oamenii de succes, premianţii, cei care au ajuns în vârful piramidei profesionale, să fie nişte oameni ireproşabili şi sub aspectul caracterului său, al moralităţii. Dacă ar fi întrunite ambele condiţii, ar fi bine, însă nu se întâmplă aşa de fiecare dată.

Există cazuri în care o persoană ce face parte dintr-o elita profesională să fie lichea în viaţa particulară. Nu vreau să dau exemple, ca să nu supăr pe nimeni, de aceea am să vorbesc la modul general.

Pentru a clarifica distincţiile între categorii voi aminti un text luminos al marelui român martir Petre Ţuţea care, cred că lămureşte lucrurile:

elitism 1“Scara valorilor umane conţine: sfântul, eroul, geniul şi omul obişnuit – dincolo de aceştia situându-se infractorul. Sfântul, eroul şi geniul sunt fără voia societăţii, care e obligată să-i recunoască. Nimeni nu-ţi contestă dreptul la existenţă dacă eşti om obişnuit, dar nimeni nu trebuie să facă confuzie între tine, sfânt, erou şi geniu.

Oamenii sunt egali în faţa legii, adică trebuie respectaţi ca atare, dar nu confundaţi, nu făcuţi identici, că e o gogoaşă… Nimeni nu-ţi contestă dreptul la o viaţă normală dacă porţi mască de om. Numai că dacă eşti mediocru, nu trebuie să te instalezi în vârf, pentru că nu e nici în interesul tău. Acolo trebuie să stea cei dotaţi.

Sfântul stă în fruntea tablei valorilor pentru că el face posibilă trăirea absolutului la scară umană. Eroul se consumă făcând istorie şi nedepăşind sfera laicului. Eroul este admirat – aşa cum este şi geniul – dar nimeni nu i se închină, chiar dacă fapta lui aduce foloase reale omului. În vreme ce sfântul se situează dintru început în eternitate, eroul moare în istorie, pentru că urma pe care o lasă el, ca om împlinit, este fixată doar în timp şi în spaţiu”.

Dintre cei enumeraţi în textul de mai sus, sfântul şi eroul aparţin categoriei oamenilor de elită, pe când geniul poate să facă parte şi din categoria elitelor profesionale, dar poate fi şi un om de elită. Eroul poate fi şi el un profesionist al breslei sale, dar poate fi şi un om de rând, care a impresionat cel puţin odată printr-o fapta măreaţă, de vitejie.

Aşadar, elitele profesionale nu sunt cu necesitate oameni de elită sub aspect moral, nu sunt nişte sfinţi, chiar dacă aportul lor la viaţa cetăţii este unul pozitiv, întrucât cotizează euristic la viaţa socială cu propriile lor descoperiri şi contribuţii înnoitoare.

De departe, sfântul este mai presus decât toţi ceilalţi din categoriile menţionate, chiar dacă poate să fie o persoană caracterizată doar de o impecabilă simplitate şi moralitate. Sfinţenia vieţii sale, confirmată de Dumnezeu şi faptul că a atins dumnezeirea sau a fost atins de dumnezeire, îl arată pe sfânt că fiind împlinirea umanului, împlinirea năzuinţelor care depăşesc naturalul şi firescul vieţii pământeşti până în transcendenţă, până la înălţimea spirituală a dumnezeirii.

“Un Sfânt frapează prin chipul său personal, unic în lume. El este ceva ce nu s-a mai văzut niciodată înainte” (P. Evdokimov). Prin urmare unicitatea sfântului şi apariţia rarisimă a acestuia în câte o generaţie de oameni, îi conferă acest loc privilegiat în ierarhia valorilor umane peste veacuri.

De aceea, sfântul poate fi şi este de cele mai multe ori, şi geniu şi erou şi profesionist de elită, într-un cuvânt un om de elită din toate punctele de vedere, confirmat de Sus, dar recunoscut şi de evlavia poporului dreptmăritor.

Rolul elitelor din orice domeniu este covârşitor pentru societate, întrucât contribuţia lor determină progres, plusvaloare în sectoarele lor de activitate. Ele generează un curent de elitism pozitiv şi la nivel micro, intrasectorial, sub forma unor emulaţii profesionale în breslele lor, dar se pot constitui în germeni de dezvoltare şi la nivel macro, întrucât contribuţia lor poate fi extrapolată şi valorificată în societate….

În societatea de consum de azi se caută oameni eficienţi, nu atât oameni buni, întrucât consumismul se alimentează din productivitate, din eficienţa. Accentul cade pe cantitatea produselor, nu pe calitatea lor.

Aşadar, în lume oamenii eficienţi sunt preferaţi oamenilor buni pe care şi-i doreşte Hristos. Lucrul “repede făcut” aşijderea este considerat în raport cu “lucrul bine făcut”.

Geniul, savantul, elitele profesionale vor fi preţuite de cei din lume mai mult decât sfinţii Bisericii, care sunt apreciaţi doar de creştinii buni şi de Dumnezeu.

Elitele profesionale sunt exponenţii laureaţi ai lumii, ai împărăţiei Cezarului; oamenii de elită sunt laureaţii credinţei, eroii Bisericii, iar pe mulţi dintre ei îi numim sfinţi sau plăcuţii Lui Dumnezeu.

Biserica este laboratorul în care se formează oamenii buni, oamenii de elită şi sfinţii Lui Dumnezeu. Aceştia posedând moralitate prin felul lor de a fi, fac ca binele lor să fie un bine adevărat, impregnat de virtute, fiind de aceea şi un bine, bine făcut. Un bine nu este bine dacă nu se întoarce prin fapta concretă spre societate.

elitism 2Nu putem fi buni doar pentru noi înşine, ci şi pentru altul. Când ştim ceva, când avem ştiinţa, înţelepciune sau cultură, nu are valoare ceea ce cunoaştem decât în măsura în care foloseşte şi celorlalţi. Darul se împărtăşeşte tuturor prin iubire şi comuniune, întrucât dragostea este purtătoare a darurilor. În cartea Taina iubirii, P. Evdokimov zice: “Vocea harului nu este niciodată porunca unui tiran, ci o invitaţie, chemarea Prietenului”. Prin sfinţi Dumnezeu şi-a împărţit darurile împărtăşindu-le tuturor cu iubire deplină. Prin ei a grăit şi s-a dăruit pe Sine lumii, arătându-şi altruismul şi disponibilitatea.

Falsa elită înseamnă o excepţionalitate clamată şi nu una săvârşită, dăruită şi manifestată autentic. Iar, ceea ce dă valoare în săvârşirea binelui, este legătura săvârşitorului cu Dumnezeu, colaborarea cu harul, conlucrarea cu divinul fiind o garanţie în sensul acesta. În afara acestei relaţii, ca să-l parafrazez pe P. Ţuţea, “laureatul ateu al premiului Nobel este un dihor laureat şi mai puţin valoros pentru neamul său, decât o babă credincioasă care se închină Lui Dumnezeu într-o bisericuţă şi este om, pentru că este străbătută de Absolut. Laureatul pentru că este ateu, moare aşa dihor” (”Între Dumnezeu şi neamul meu”).

J. W. von Goethe este mai puţin drastic, când afirmă aproximativ acelaşi lucru, evidenţiind şi el rolul şi importanţa religiei, adică a moralităţii în societate: “Cine posedă ştiinţă şi artă, are şi religia, cine nu le posedă pe acestea două, acela are religia.”

A avea religie înseamnă a avea o legătură cu Dumnezeu, a avea identitate, integritate şi integralitate, a avea o filozofie sănătoasă de viaţă şi o învăţătură revelată, a avea morală şi cult, dar şi cultură, artă şi spiritualitate, dar şi cunoaştere adevărată şi ştiinţa despre cele pământeşti şi despre cele cereşti, înseamnă, de asemenea, o viziune clară despre viaţă, despre moarte, despre om, despre lume şi despre Dumnezeu.

Cine nu are religie, poate pierde tot ceea ce are, ştie şi este.. nu numai aici pe pământ, ci şi în eternitate. Ştiinţa, cultura şi arta pot fi refugii încântătoare ale spiritului, dar nu pot salva sufletul de limitările creaturale, în absenţa unei comuniuni cu Creatorul. Oricâtă deschidere am avea spre lume, oricât orizont al cunoaşterii am cuprinde, trebuie să avem şi o ţintă mai presus de lume…

Va rămâne, ca doar istoria mântuirii să arhiveze contribuţiile tuturor oamenilor şi valoarea lor soteriologică pentru omenire, întrucât eshatologia creştină va aşeza pentru eternitate şi într-o justă ordine axiologică, valorile şi oamenii, prin judecata cea dreaptă a Lui Hristos Mântuitorul lumii, care la plinirea veacurilor va fi Cel care va face o departajare clară a oilor de capre, o despărţire a neghinei de grâu, a elitelor de impostori, apoi desigur şi a elitelor profesionale faţă de oamenii de elită…

Sursa: Creștin Ortodox

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ