Ei sunt România: Singurul român care cântă la Centrul de Muzică Barocă de la Versailles

0
19

Ei-sunt-RomaniaRomânia are o mulţime de tineri remarcabili. Auzim însă prea puţine despre ei, iar pe mulţi nici nu îi cunoaştem. Este şi cazul lui Vlad Crosman, dublu-licentiat în canto clasic şi regie de opera şi singurul roman care cânta la Centrul de Muzică Barocă de la Versailles.

Pentru activitatea artistică desfăşurată în străinătate, a primit, la începutul acetui an, şi un premiu la categoria Arte în cadrul galei Studenţilor Romani din Straintate, premiu de care se declară “foarte mândru”.

Vlad Crosman îşi aminteşte cu plăcere primul concert pe care l-a sustiut. “De fapt, îmi amintesc cu drag fiecare prim concert din etapele pe care le-am parcurs. De pildă, pe la 9 ani am păşit prima dată pe scena Casei de cultură din Oradea, unde am câştigat un concurs de muzică pentru copii.

Apoi primul concert la Liceul de Artă din Oradea, unde am început să studiez muzica clasică, după câţiva ani primul concert ca student la Academia de Muzică Gheorghe Dima din Cluj, apoi pe scenele celor două opere din Cluj şi în 2011 deschiderea sezonului la Capelă Regală din Versailles, alături de Centre de Musique Baroque de Versailles şi Akademie fur Alte musik Berlin”, ne-a povestit baritonul.

Vlad Crosman a cântat muzică uşoară, muzica pentru copii, a urmat cursurile de pian, cor, dans la Şcoală Populară de Artă, la Palatul Copiilor. În clasa a nouă, a început să studieze canto clasic.

“Nu ştiam atunci prea multe despre acest domeniu şi recunosc că m-am aruncat oarecum din dorinţa de a face şi altfel de muzică, de a învăţa ceva nou. Voiam să descopăr ‘cantul frumos’. Prin clasa a şasea, am fost la un concurs de muzică pentru copii la Oneşti, şi era Ludovic Spiess (tenor, fost ministru al Culturii şi fost director al Operei din Bucureşti, n.red.) preşedintele juriului. Mă uitam la el ca la un zeu. Ţin minte o fază, că ne explica tuturor, cu o aliura de Guru (fără nicio insinuare comică) că există cel puţin 5-6 feluri de a cânta vocală A… m-am gândit multă vreme la ce voia să zică. Încă mă mai gândesc”, mărturiseşte baritonul.

După ce a terminat liceul, Vlad a dat admitere la Cluj la Academia de muzică Gheorghe Dima, la canto, iar în următorul an a intrat şi la regie de operă. “Le-am făcut în paralel şi mi-au fost de folos ca să înţeleg mai bine conceptul de ‘spectacol’, de ‘arta’ şi de ‘adevar’ împreună. Cred că nu puteam să cresc vocal fără regie, şi nici ‘regizoral’ (poate cam mult spus) fără studiul şi interesul pentru voce”, adăugă artistul roman.

În ultimul an la facultate la Cluj, se afla iar într-o perioadă “în care simţeam că trebuia să schimb ceva, că urma să închei o etapă şi să încep alta”.

“Mă atrăgea repertoriul baroc, despre care însă, de asemenea nu ştiam mai nimic atunci. Decizia de a studia la Centul de Muzică Barocă de la Versailles cred că e cea mai mare performanţa de până acum. M-am decis în urma unor masterclassuri la care am participat la Cluj. (…)

Bine, e important să amintesc faptul că în ‘barockizarea’ mea au avut un rol important şi profesoara mea de regie şi de dramaturgie de la Cluj, Anca Mihut, împreună cu profesoara de la catedra de orgă şi clavecin, Maria Abrudan. Ambele erau deja de multă vreme interesate de aspectul acesta al barocului, şi împreună mi-au insuflat şi mie microbul”, mărturiseşte el.

Elevul “dificil” care a ajuns la şcoala de baroc de la Versailles

Mărturiseşte că a fost “un elev şi un student cam dificil”: “Nu mi-a plăcut să mă supun planurilor standard. Adică, de pildă, n-am putut să înţeleg niciodată de ce profesorii nu sunt de acord că elevii ‘lor’ să ia cursuri, sfaturi, lecţii, impresii, de la alţi profesori. De parcă ar strica ce auzi în stânga şi în dreapta şi te va destabiliza psihic şi vocal.

De multe ori e şi un fel de Battle of the Profs. Pe clase. Care are cea mai tare grupă. Prostii. Din contră, eu consider că trebuie să ai cât mai multe informaţii şi cât mai multe impresii. E o ‘meserie’ care se fură. Aşa-mi zicea antrenoarea când făceam tenis, înainte să mă apuc de muzică. Şi eu cred că se aplică şi în arta”, considera Vlad Crosman.

Singurul roman de la Centre de Musique Baroque de Versailles

Baritonul orădean Vlad Crosman este singurul roman care cânta la Centrul de Muzică Barocă de la Versailles.

“Les chantres et le pages de Centre de musique baroque de Versailles. Aceasta este titulatura cu care ne prezentăm. De fapt, prin înfiinţarea Centrului de Muzică Barocă de la Versailles, în urmă cu mai bine de 20 de ani, s-a avut în vedere reînvierea ansamblului în forma lui iniţială, ansamblu ce activă la Curtea regală de la Versailles în urmă cu sute de ani şi care interpreta muzica ce era compusă cu diferitele ocazii festive: slujbe, încoronări, căsătorii, funeralii, etc.

Instituţia la care studiez şi practic meseria îşi împarte activitatea în mai multe planuri. Există un sector de cercetare, unul de editare şi unul artistic. Mai exact, se are în vedere cercetarea şi redescoperirea manuscriselor de muzică franceză, în special din secolele XVII şi XVIII, reeditarea lor într-o partitura modernă, actuală, şi, desigur, interpretarea artistică în cadrul diferitelor evenimente muzicale la care suntem invitaţi.

Este foarte important faptul că avem posibilitatea de a cunoaşte şi de a studia atât reperoriul religios, cât şi cel laic, de operă, de exemplu, care pe mine mă pasionează mai mult. Înregistrăm CD-uri, concertam în stagiunea proprie, invitaţi alături de alte orchestre şi ansamble din lumea barocului. E o viaţă frumoasă. Nu de cele mai multe ori uşoară”, mărturiseşte Vlad Crosman.

Ar putea cânta baroc şi în România? “Oh da. Abia aştept! Am câteva proiecte pe care sper să pot să le aduc în România. Dar oricum, aştept şi invitaţii. Cu mare drag! E bine că România începe să se deschidă şi spre acest repertoriu. Însă cel mai important e ca lumea să înceapă să înţeleagă că barocul nu e o muzică nasola, nu e un repertoriu tabu, greoi, şi că mai ales toţi cei ce cânta baroc nu pot să cânte altceva. Adevărata muzică. Nu vreau să zic mai multe…”, răspunde baritonul roman.

Relaţia cu România

“Nu că nu ‘prea’ ştiu. (Romanii) nu ştiu să îşi aprecieze valorile. Pentru că nu le (re) cunosc. Câtă vreme Ministerul Culturii şi Ministerul Tineretului apar ca organizatori la evenimente cu manele şi patru instituţii de operă, operetă, balet se desfiinţează…

Noroc că oameni precum Jordi Saval alături de ansamblul lui aduc omagiu unui Dimitrie Cantemir şi aportului său unic la păstrarea muzicii Imperiului Otoman, sau acelaşi Jordi Saval pe cel mai recent album scoate la lumina hore, doine, învârtite româneşti din vremuri străvechi. Eu cred că Ministerul Culturii şi toate instituţiile de cultură ar trebui să înceapă programe de promovare ale muzicii clasice şi ale artei începând cu cele mai mici clase de copii. (…) Aşa se face la început. Cu drag, da’ cu ‘forta'”, adăugă Vlad Crosman.

Cel mai mult din România îi lipsesc “Familia. Oamenii dragi. Pietonala din Oradea. Parcul central din Cluj, culorile toamnei de pe veranda unei anume căsuţe de la Muzeul Satului. Păstrez legătură cu ‘acasa’ şi încerc să vin cât de des pot şi să aduc cu mine mereu şi un pic de ‘cantec’. Nu mereu se poate. Tradiţiile le păstrez. Şi în suflet şi în cămară. Mi-am luat asta vara o ie şi o port mereu când am ocazia.

Stema României la sacouri. Vorbesc limba cu drag, chiar dacă uneori, în contextul actual al imaginii României şi romanilor, poate fi ‘periculos’. Fac lobby unei Romanii frumoase atât în discuţii, cât şi pe pagina mea de facebook. Aştept mereu Crăciunul să cânt româneşte. Anul trecut am făcut la Ambasada un concert cu colinde. Anul acesta sper să pot din nou. La Roma, în Finlanda, la Paris poate… Din păcate încă trebuie să se propună de cineva ‘de sus'”, subliniază romanul.

În imediata perioadă, pregăteşte nişte audiţii importante.

“În noiembrie, am să cânt la Theater an der Wien în operă Leş Danaides de Salieri, alături de Centrul de Muzică Barocă Versailles şi de Leş Talens Lyriques sub conducerea lui Christophe Rouset; aceeaşi producţie va fi prezentată la Operă Regală din Versailles, cât şi la Arsenal Metz, urmată de înregistrarea unui disc.

Anul următor, voi participa tot împreună cu Centrul de Muzică Barocă de la Versailles la producţia operei Tancrede de A. Campra, la Festivalul de la Avignon şi la reluarea aceluiaşi titlu la Opera din Versailles. Cam astea sunt cele mai mari proiecte. În rest, aproape în fiecare joi mai scoatem la lumina câte o lucrare sacră la Capelă Regală din Versailles, în cadrul stagiunii Les Jeudis Musicaux, unde intrarea este liberă şi vă invităm dacă sunteţi prin zonă”, încheie Vlad Crosman.

Sursa: ziare.com

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ