Ecaterina Ursu, profa’ de mate’ cu grai moldovenesc şi suflet de român

0
90

Elena UrsuA venit din Republica Moldova în urmă cu 14 ani, împreună cu cei şase copii ai săi pentru a le da acestora şansa să aibă o educaţie aleasă. Iar acum ea predă matematica la Şcoala din Tănăsoaia. Şi-a lăsat soţul, poliţist de meserie, în Republica Moldova şi îl vizitează de Paşte şi Crăciun. Nu regretă că a ales să trăiască în România, ba chiar are un vis: ca ţara sa natală să devină totuna cu cea adoptivă.

Ecaterina Ursu este o profesoară din Republica Moldova, îndrăgostită iremediabil de România. A venit în ţara noastră din raionul Criuleni în urmă cu 14 ani, pentru că şi-a dorit să le ofere copiilor săi o educaţie aleasă. Ştia că ţara sa natală nu le putea oferi asta, aşa că a ales România. Este absolventă a Facultăţii de Matematică – Cibernetică din cadrul Universităţii de Stat „Vladimir Ilici Lenin” din Chişnău, actualmente Universitatea de Stat din Moldova.

La fel ca alţi intelectuali din Republica Moldova, a ales România pentru binele propriilor copii, pentru că şi-a dorit să îi ajute să se dezvolte, iar pentru asta a făcut sacrificii. Multe sacrificii. Şi-a lăsat soţul, catedra de profesor şi întreaga viaţă din Republica Moldova şi a venit în România, unde a luat-o de la zero.

După o scurtă perioadă petrecută în judeţul Bacău, se stabileşte în judeţul Vrancea, mai exact în localitatea Adjud. Ca orice început, aventura Ecaterinei pe meleaguri româneşti a început greu, în primul rând pentru că a avut de aşteptat mult timp până ce a obţinut actele pentru a putea beneficia de şedere legală. Apoi lucrurile şi-au urmat cursul firesc, iar viaţa basarabencei cu suflet de român a început să prindă contur şi în România. „În România învăţământul este mai aprofundat şi ne străduim cât mai mult să ne apropiem de România, să fie şi o unire cu patria mamă. Aducând copiii aici, la învăţătură, am venit şi eu cu ei, ca să obţină cunoştinţe mai aprofundate. Din 1999 m-am mutat în România. Atunci a fost dificil de venit, de obţinut acte, a fost cam greu. Acolo am predat 14 ani matematica. În Vrancea, prima dată am predat la Slobozia Bradului un an, predau de doi ani pentru că a fost nevoie să mi se echivaleze diploma. Am muncit în Adjud la un magazin, iar în România am venit singură, fără soţ. Anul acesta este primul an când predau la Şcoala Gimnazială din Tănăsoaia”, povesteşte Ecaterina Ursu.

Mamă a şase copii, Ecaterina a riscat totul pentru educaţia copiilor săi

Deşi ar fi putut avea parte de o viaţă liniştită în Republica Moldova,  Ecaterina Ursu a ales România. Şi-a dorit acest lucru în primul rând pentru copiii ei. Şi-a dorit să le poată oferi copiilor săi un viitor şi ştia că în ţara ei natală posibilităţile sunt limitate, iar sistemul educaţional este inferior celui din România.

Are şase copii. Cei mari, trei băieţi şi o fată, muncesc împreună în Franţa şi se ajută reciproc. Mai are o fiică în clasa a XI-a la pictură, la Liceul de Artă „Gh. Tattarescu”, şi un băiat în clasa a IX-a la Liceul cu Program Sportiv. „Eu am şase copii şi i-am adus aici. Copiii i-am născut acolo, în Republica Moldova, în raionul Criuleni. Copiii aveau 3 şi 5 ani când au venit în România, am venit aici acum 14 ani şi m-am mutat în Adjud. Copiii învaţă la Focşani, i-am dat la Focşani pe profil: fata la Liceul de Artă şi băiatul la Liceul cu Program Sportiv. Ei de mici i-am observat în ce direcţii au cunoştinţe şi văzând că fata are aptitudini spre pictură, de  mică i-a plăcut, am îndreptat-o spre ce i-a plăcut, are talent. Pictează şi icoane, medalioane. Băiatul avea talent spre sport, spre fotbal, chiar e talentat. L-am prezentat la un profesor specialist şi m-a îndemnat să îl dau la fotbal, pentru că e păcat să se piardă talentul. În afară de fotbal băiatul are aptitudini şi spre disciplinele umaniste, geografie, istorie, are numai 10. Dacă o fi sănătos, sper să-l dau la Drept. Învăţământul e mult mai aprofundat aici decât acolo. La noi este mult mai superficial, de asta toţi s-au străduit să-şi aducă copiii în România, să înveţe şi să aibă o altă perspectivă. Ministerul Învăţământului din Republica Moldova merge foarte mult după învăţământul din România, foarte puţin după cel din Rusia, şi manualele. Şi de acum 14 ani manualele se luau de aici, numai că e mai în urmă la noi. Ce se studiază aici în clasa a VII-a acolo se studiază în clasa a VIII-a. Toată intelectualitatea din Republica Moldova se străduieşte să îşi aducă copiii în România să înveţe”, a adăugat profesoara de matematică.

Vizitator în ţara natală

Stabilită în România, acum Ecaterina Ursu a ajuns să meargă în ţara natală doar de marile sărbători creştine. Îşi vizitează familia, pe soţ, care lucrează ca poliţist şi care nu i-a dat voie să vină în România. „Soţul nu prea mi-a dat voie să vin aici. Am încercat imediat să îmi găsesc un loc de muncă ca să mă pot descurca. În Republica Moldova salariile sunt mai mici. Şi pensia este mai mică acolo faţă de cum este aici. Nici aici nu e foarte mult. Am ajutor de la copiii mai mari, am ajutor de la tatăl copiilor, altfel nu mă descurcam. Acum el este bucuros că copiii sunt aici, că studiază şi au perspective mai bune. Şi el este mulţumit. Mă duc în Republica Moldova la Crăciun şi la Paşti. A fost o vreme când nu am putut să merg din cauza actelor. Şi copiii merg acolo în vacanţe la tatăl lor, tatăl îi primeşte, are grijă de ei”, a mărturisit Ecaterina Ursu.

Poliţist moldovean decorat pentru dăruirea faţă de România

Membrii familiei Rusu au fost întotdeauna apropiaţi de ceea ce numesc ei „Ţara mamă”. Şi chiar dacă nu a părăsit Republica Moldova, soţul Ecaterinei Rusu a obţinut Ordinul lui Ştefan cel Mare pentru devotamentul de care a dat dovadă în conflictele purtate cu ruşii în 1992. „Şi soţul meu este român adevărat, are Ordinul lui Ştefan cel Mare. În 1992 a fost un conflict politic cu ruşii, a fost un adevărat război în Republica Moldova, cu bombe şi bubuituri şi soţul meu, lucrând în poliţie, a fost în război de partea românilor şi a fost luptător bun. El este mai mult spre România, nu iubeşte ruşii. Soţul meu nu s-a gândit să vină aici, are locuinţă acolo, serviciu. Dacă era el rus, poate erau conflicte (în familie-n.r.)”, a mai spus femeia, care are un mare vis: să vadă Republica Moldova alipită de  România. „Îmi doresc să fiu sănătoasă să mă pensionez în România şi să se lipească Basarabia de România. Nu e vinovată populaţia de rând, ci politica, mulţi ruşi au prins rădăcini în Moldova şi nu vor să plece şi îi infiltrează şi pe ceilalţi. Ar fi avantaje dacă s-ar uni Republica Moldova de România. Noi am rămas o bucăţică de ţară. Nu ştiu câţi români mai sunt acolo, se rusifică”, a spus Ecaterina Rusu.

Până a-şi vedea măreţul vis împlinit, Ecaterina este un profesor care se străduieşte să fie cât mai bun pentru elevii săi de la Şcoala din Tănăsoaia. Şi de multe ori dovedeşte a fi un român mai bun şi mai devotat faţă de ţara care a adoptat-o decât cei care s-au născut aici…

Sursa: monitorulvn.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ