Dumnezeu te cheamă, tu răspunde!

0
50

DSC08970A fi creștin înseamnă a fi iubitor de Dumnezeu, a fi apărător al dogmelor Bisericii, a fi trăitor în Hristos și a suferi moarte de martir pentru Hristos. Cam așa poate suna o definiție a creștinului” modern”, cel ce se închină lui Dumnezeu. Și așa, vreau ca pe rând să argumentez aceste afirmații nu dintr-un punct de vedere teologic, ci dintr-un punct de vedere propriu și personal.

Nu poți fi creștin dacă nu ești iubitor de Dumnezeu, sau poți? Încă de la Sfântul Botez pruncii proaspăt afundați în apă sunt numiți creștini, și poartă această titulatură până la ultima suflare. Însă copilul crește, începe să discearnă și se întreabă:” De ce asta? De ce așa?”. Copilul se maturizează și devine adolescent, are idei proprii și o gândire foarte libertină. Devine un om în toată firea, se căsătorește (sau nu), întemeiază o familie (sau nu), îmbătrânește și moare. Însă nu am menționat faptul dacă se roagă, merge la biserica sau măcar dacă crede în Dumnezeu. Dar este creștin. Tocmai acest fapt este înțeles greșit. Dacă nu te rogi, nu mergi la biserică, nici măcar nu crezi în Dumnezeu, nu poți fi numit un creștin adevărat, pentru că tu nici măcar nu îl recunoști, dar să îl iubești. Sfântul Ioan, evanghelistul iubirii spune că cine nu iubește, nu îl cunoaște pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire (I Ioan 4:8). Cel ce nu iubește, nu poate fi creștin! În Biserica Primară nu oricine era creștin. Trebuia să dovedești acest lucru, trebuia să înveți despre El, trebuia să înveți să iubești pe Hristos. Și atunci erai numit catehumen. Mai târziu, după ce dovedeai că știi învățătura Bisericii și că ești iubitor de Dumnezeu, erai botezat și numit neofit sau proaspăt luminat, dar nu creștin. Cu timpul dovedeai iubirea ta față de Creator.

A fi apărător al dogmelor Bisericii-Mame este un lucru extraordinar! În perioada primelor secole existau apologeții, cei ce apărau învățătura Bisericii. Și astăzi, poți fi apărătorul lui Hristos mărturisindu-L și ocrotind Biserica Sa. Însă cum? Prin buna cunoaștere a rânduielilor bisericești, a învățăturii marilor duhovnici și a marilor dascăli ai Ortodoxiei, cum ar fi Sf. Vasile cel Mare, Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigore Dialogul și mulți alții. Doar așa poți apăra Biserica de aceste atacuri venite din partea mass-mediei bolnave sau a celor ce nu sunt iubitori de Dumnezeu.

Pentru a fi trăitor în Hristos, trebuie să trăiești cu Hristos în orice clipă a vieții tale dar și să te împărtășești cu Sfântul Trup și Scumpul Sânge al Mântuitorului nostru. Așa poți spune că te-ai învrednicit de Domnul! Desigur, sunt mai multe căi, însă toată credința se învârte în jurul Sfintei Euharistii.

A suferi moarte de martir pentru El, nu înseamnă neapărat a muri cu trupul pentru Hristos. Desigur, dacă ești obligat să renunți la credința străbună pentru altceva, să nu cedezi și atunci cununa muceniciei vei primi. Putem să citim viața Sfinților Martiri Brâncoveni și să ne închipuim chinurile prin care au trecut ei pentru Hristos. Torturi cumplite au avut acești sfinți mucenici. Se spune că Matei, mezinul Brâncovenilor a vrut să renunțe la credință și să treacă la islam, speriat fiind de chinuri și de pericolul morții, însa tatăl lui, Constantin Vodă Brâncoveanu i-a spus să nu se lepede, căci răsplată multă o sa aibă în Ceruri. A suferi moarte mucenicească înseamnă a suferi toate pentru Hristos! A fi certat, mustrat, denigrat, defăimat, respins de societate, mâhnit, discreditat, toate pentru credința ortodoxă și pentru Hristos.

Însă toate acestea sunt doar câteva pârghii pentru cei ce vor să fie creștini. Nu trebuie să existe niște reguli pentru a deveni credincioşi lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne gândim la Dumnezeu și să vorbim cu el, rugându-ne. Câteodată, nici nu îți dai seama, dar Dumnezeu se folosește de tine pentru a îi ajuta pe alții.

Așa trebuie să” arate” oglinda fiecăruia dintre noi, iar El te cheamă. Totul depinde de noi, dacă îi răspundem și îndeplinim cuvântul Său ori dacă ne împotrivim și ne întoarcem cu spatele. Avem de ales, căci Dumnezeu a spus: Iată eu astăzi ţi-am pus înainte viaţa şi moartea, binele şi răul (Deuteronom 30:15). Trebuie doar ca noi să ne uităm la cer și să strigăm: Tată, greșit-am la cer și înaintea Ta, însă iată-mă!

Flavius-Ștefan Popa

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ