Dumnezeu e Iubire, nu?

0
85

iubire– Părinte, dacă nu-L putem iubi pe Dumnezeu, din cauza împietririi inimii, sau a păcatelor, ce facem?

– Îi cerem tot Lui. Pentru fiul pierdut – mort a fost şi-a înviat, pierdut a fost şi s-a aflat –, când a primit  iubirea adevărată de la Dumnezeu, iertarea păcatelor, aceasta a fost mai mare decât averea pe care a primit-o când a cerut el de la tatăl: „Tată, dă-mi partea mea de avere!”, când el era ca domnu’ Goe şi a cerut să-i dea Dumnezeu averea lui, a lui! Şi Dumnezeu, după ce a spus: „Daţi inel în dreapta lui!”, a spus: „Jertfim viţelul cel gras, să ne veselim!” Dumnezeu de aceea îţi dă mai mult decât meriţi, ca să trezească în tine o recunoştinţă, să-L iubeşti şi tu. Că n-a fost vrednicie ceea ce i-a dat Dumnezeu la fiul cel pierdut.

– Părinte, totuşi, pe Dumnezeu dacă nu-L vedem, e mai greu să-L iubim, pentru că nu L-am văzut şi… dacă nu-L simţim…

– Da, dar orice copil, când întreabă pe tăticul şi pe mămica: „Mămicule, e adevărat că nu barza m-a adus?”, şi mama ce-i spune? „Dumnezeu te-a dăruit nouă, şi lui tăticul, şi lui mămica, şi lui bunicul şi la toţi. Şi Bisericii şi omenirii întregi”. Deci, copilul este un dar al lui Dumnezeu nu numai pentru el, ci şi pentru părinţi, pentru rude, pentru Biserică, pentru toată omenirea. Afară de maimuţoii lui Darwin, toţi spun că Dumnezeu i-a creat pe oameni, nu? Şi i-a creat pentru dăinuirea neamului omenesc. Din iubire de oameni. Adică din două motive. Dumnezeu are două braţe. Pentru că pe noi ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa, noi avem două braţe şi el tot două braţe. Braţul drept al lui Dumnezeu se cheamă iubire – Dumnezeu pe cei drepţi îi iubeşte, pe cei păcătoşi îi miluieşte. Dintre toţi câţi sunteţi prezenţi aici, de ce avem noi mai mare nevoie: de iubire sau de milă?

– De milă.

– De milă, pentru că nu suntem drepţi, ca să avem pretenţii la iubire. Dar, din milă, Dumnezeu ajunge la iubire. Nu numai atât, şi cei drepţi, pe care-i iubeşte, ajung la fericirea veşnică, şi cei păcătoşi, pe care-i miluieşte şi cărora le iartă păcatele, ajung tot la mântuire şi la fericirea veşnică. Deci, ambele mâini ale lui Dumnezeu au aceeaşi putere. Însă e adevărat, El din milă ne-a făcut. Nu putea să iubească ceea ce nu exista. Deci, pentru că El era existenţa cea mai evidentă din veşnicie, şi-n timp şi-n spaţiu, din milă ne-a creat şi pe noi, să ne bucurăm şi noi de existenţa Lui şi de tot, de fericire.

– E o poruncă grea aceasta, părinte, să-L iubeşti pe Dumnezeu. Şi nu e la îndemână pentru oricine.

– Da, e greu. Dar când simţi că Lui Îi datorezi existenţa, nu numai prezentul, ci şi viitorul, atunci încerci să te interesezi: cine e El? Şi dacă spune chiar Evanghelistul cel mai iubit de Dumnezeu că Dumnezeu e Iubire, nu? La iubire trebuie să răspunzi cu iubire. Românul spune: cum e bună ziua, aşa e şi mulţumita, nu? Eu, ca elev, ca student, duceam o viaţă de Heidelberg. Cântec, băutură, distracţie. Abia când am fost rănit de moarte pe front şi Dumnezeu mi-a salvat viaţa când era imposibil, adică niciun medic nu mai spunea că e posibil să mai trăiesc, toţi şi-au exprimat părerea, ca medici, că cel mult două ceasuri mai am de viaţă. Două ore. Cam cât se scurge sângele de la un curcan mare. Şi Dumnezeu m-a salvat. În două ore, în loc să mor, eram dus de un avion la şase sute şi ceva de kilometri, la un spital militar. Şi erau medicii anunţaţi, medicii spitalului, erau toţi în costum de operaţie. Nici nu m-au identificat măcar, m-au pus imediat pe masa de operaţie, doar m-au şters puţin cu spirt, aşa, ca să… Nici nu mi-au luat identificarea pe care o avea orice militar, aceea de metal, cu numele, contingentul, regimentul şi toate astea. Ei ştiau că-i urgent. „Las’ că vedem noi cine-i, dacă-l salvăm!” Şi atunci, aşa cum un om păcătos s-a gândit încă în avion, dacă Dumnezeu m-a salvat, să-mi închin şi eu viaţa la ceea ce vrea Dumnezeu, nu ce vreau eu. După operaţie, când am primit nu concediu, ci un fel de învoire cu revenire la spital, m-am dus la mănăstirea Putna şi mi-am închinat viaţa lui Dumnezeu…

”Viața mea Mărturia mea”, Părintele Adrian Făgețeanu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ