Două feluri de credință

0
92

credinta1Este vădit, după spusele Sfinților Părinți, că sunt două feluri de credință. Prima este credința rațională, numită credință din auzire, fiind o credință începătoare, credință simplă.

A doua este credința întemeiată pe vederea lui Dumnezeu, este credința celor desăvârșiți și care mântuiește pe om.

Cele două feluri de credință nu sunt potrivnice una alteia. Prima este începătoare, iar cealaltă este urmarea cele dintâi. Deci noi primim credința Sfinților Părinți ai Bisericii spre a ne curăți inimile de patimi și a urca cu izbândă treptele curățirii.

Împlinind aceasta, ajungem la luminarea minții, care este al doilea fel de credință, așa-numita credință întemeiată pe vederea dumnezeiască. Când Adam a fost zidit de Dumnezeu, se afla în starea de luminare a minții. Dar, după cădere, a ajuns pradă feluritelor patimi.

Deci acum avem nevoie de dreapta credință spre a ajunge la credința din vedere, adică luminarea minții, iar de acolo la vedera lui Dumnezeu. Prima credință ne deschide calea spre tămăduire, iar a doua este roada și urmarea tămăduirii omului.

Iacov, fratele Domnului, vorbește despre întâia credință, care are totuși nevoie de fapte spre a-l curăți pe om. El spune: „Că precum trupul fără de duh mort este, așa și credința fără de fapte moartă este”.

Atât acceptarea teoretică a credinței din auzire, cât și faptele pe care le cuprinde ne sunt trebuincioase spre a ne curăți și a ne vindeca.

Apostolul Pavel vorbește despre credința desăvârșită, credință întemeiată pe vederea lui Dumnezeu, atunci când spune: „Socotim dar că prin credință se va îndreptăţi omul, fără faptele Legii. Mulți creștini cred că Iacov, fratele Domnului, îl contrazice pe Apostolul Pavel către Romani, Luther mai ales a ajuns până acolo încât să vorbească doar despre credință, fără de fapte; el nu cunoștea faptul că Apostolul Pavel vorbea aici de credința din vedere dumnezeiască, ce se află dincolo de faptele Legii.

Nu spune că nu este trebuință de faptele Legii. Atât întâia credință, cât și faptele nu sunt trebuitoare spre a trece de treapta curățirii inimii în chip cuvenit și temeinic. Când aceasta s-a săvârșit, ajungem la luminarea minții, care e arătată de rugăciunea neîncetată a minții.

Aceasta este credința din vedere, care înseamnă depășire, iar nu înlăturare a faptelor Legii.

Deci nu văd nici o deosebire între afirmațiile Ortodoxia este o știință a vindecării și un tratament și Ortodoxia este credință. Ele sunt legate una de alta. Exact același lucru îl putem spune și despre „teologia ortodoxă”.

„Boala și tămăduirea sufletului în tradiția ortodoxă”,  mitropolit Hierotheos Vlachos

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ