Dor de bunici

0
99

Mi-e dor de bunicii mei, mi-e dor tare, tare, tare.
Mi-e dor de chipul lor, brăzdat de ani şi ars de soare.
Mi-e dor de înţelepciune, modestie, simplitate.
Mi-e dor şi deschid cufărul inimii cu amintiri minunate.

Îmi amintesc cu nostalgie de clipe de basm şi poveste
Cu mine şi bunicii mei – personaje în roluri principale.
Îmi amintesc de clipele frumoase în fericire înveşmântate,
De clipe unice, cu neputinţă de uitat, de clipe magistrale.

Mi-e dor de aroma ameţitoare, a cozonacilor cu nucă,
Pe care doar bunica ştia să-i plămădească şi să-i coacă,
În vechiul cuptor de lut de lângă casa bătrânească.
Mi-e dor cu dragoste şi blândeţe infinită să mă privească,
Mi-e dor să-i simt pe frunte sărutarea caldă, părintească.
Iarna, mi-e dor să îmi ţină picioarele reci în poală, ca să le încălzească.
Mi-e dor s-o rog, despre copilăria şi tinereţea ei să-mi povestească.

Să-mi povestească: cum era viaţa înainte şi după război,
Cum l-a întâlnit pe bunicul şi despre iubirea ce-au trăit-o amândoi.
Să-mi povestească despre năzbâtiile din copilărie, ale tatălui meu.
Să-mi povestească despre tot ce au trăit frumos ori urât şi greu.

Să-mi povestească cât de simplu şi de modest trăiau străbunii,
Cum preţuiau cu recunoştinţă, tot ce primeau în dar de la Doamne,
Cum nu cârteau în necazuri şi mergeau demni pe drumul Crucii.
Mi-e dor să învăţ lecţii de viaţă, din povestiri de – nţelepciune, pline.

Mi-e dor de mirosul de lut şi de var al căsuţei cu flori la ferestre.
Mi-e dor de zâmbetul larg al florilor gingaşe şi parfumate, din glastre.
Mi-e dor să stau iarna, cu nasul cârn, lipit de geamul pictat de ger
Şi să privesc fascinată la jocul fulgilor de nea, ce cad lin din seninul Cer.

Mi-e dor să aud trosnind vesel, focul în vatră, în cămăruţa bunicilor mei.
Mi-e dor de gustul inegalabil, al slăninei pregatită de bunici, pe cleşte, în jar.
Mi-e dor să-l caut pe bunicul, de bomboane şi turtă dulce, prin buzunar.
Mi-e dor, mi-e dor tare de bunicii mei şi mă rog lui Doamne, pentru ei.

Îl rog pe Doamne, cu lacrimi de iubire, în ochii inimii şi sufletului meu:
Să-i odihnească în pace, în veşnicie, în lumea îngerilor cu aripi de lumină.
Îl rog pe Doamne, să-mi fie bunicii – îngeri păzitori – azi, mâine şi mereu.
Îl rog, să-i lase să mă-nsoţească pe drumul vieţii şi să mă ţină strâns de mână.

Ca să nu mă abat de la Calea bună, ce duce spre Cer, spre ACASĂ, spre veşnicie.
Ca să nu mă abat de la Calea: Luminii, Iubirii, Credinţei, Nădejdii, Modestiei.
Ca să nu mă abat de la Calea: Vieţii, Adevărului, Smereniei, Răbdării, Hărniciei.
Ca să-I slujesc doar lui Hristos şi viaţa mea, frumoasă, roditoare, plăcută Lui, să fie!

Cristina Toma