„Domnul este Duh și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate”

0
842

libertateLibertatea este definită ca stare de nedependență, de autodeterminare. Ca ființă rațională, omul are libertatea ca pe una din puterile sufletești care alcătuiesc „chipul lui Dumnezeu” în om: rațiunea, voința liberă și simțirea, în năzuința lui spre Dumnezeu. Omul a fost creat liber de pasiuni vinovate. Prin libertatea lui de alegere însă i s-a dat posibilitatea de îndumnezeire și de a ajunge la nemurire, dar și de a cădea în neascultare și deci în moarte și stricăciune, dar răspunderea îi aparține integral. Termenul de libertate este folosit de zece ori și nu numai în sens spiritual de libertate în Hristos, adică dăruită de Hristos Care ne-a slobozit din robia păcatului, a diavolului și a morții (Evrei 2, 14-15), împăcându-ne cu Dumnezeu prin Jertfa Sa pe Cruce și înfiindu-ne prin Duhul Său.

În epistola către Romani se vorbește de „libertatea slavei fiilor lui Dumnezeu” (8, 21), după care suspină și făptura însăși a se face părtașă, când se va izbăvi din robia stricăciunii și a pieirii. În prima epistolă către Corinteni (10, 29), Apostolul atrage atenția celor care se expun, prin libertatea lor de a mânca din jertfele idolești, să fie judecați din cauza acestei libertăți de către comeseni, care se pot „sminti”, considerându-i că au aderat la actul de jertfă. În II Corinteni 3, 17 citim că libertatea este un dar al Domnului. „Domnul este Duh și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate”. Libertatea este amintită aici în raport cu robia dinainte, a legii. Pentru cei botezați, libertatea și harul Domnului fac să strălucească sufletul omului ca soarele și să se „prefacă din slavă în slavă”, până la intrarea definitivă în slavă, când va vedea pe Dumnezeu față către față. Sfântul Pavel mai vorbește de „frații mincinoși” – iudaizanții – furișați să iscodească libertatea lui în Hristos, spre a-i robi iar legii mozaice. De aceea, el îndeamnă pe galateni: „Stați deci tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi și să nu vă prindeți iarăși în jugul robiei (Legii)” (Galateni 5, 1). Iar ceva mai departe îi avertizează: „Căci voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea voastră ca prilej se a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire” (Galateni 5, 13). În același sens spune și Sfântul Petru să nu se „folosească libertatea drept acoperământ al răutății” (I Petru 2, 16). Sfântul Iacov vorbește de „legea cea desăvârșită a libertății”, făcând fericiți pe cei care o împlinesc, lege după care vor fi și judecați (Iacov 1, 25). În sfârșit, Sfântul Apostol Petru vorbește și de o falsă libertate, pe care o promit, celor amăgiți de ei, ereticii. „Ei (ereticii) le făgăduiesc libertate, fiind ei înșiși robii stricăciunii, fiindcă ceea ce te biruiește, aceea te și stăpânește” (II Petru 2, 19).

Mihai Parfeni

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ