Doamne, aș vrea să fiu pentru Tine, dar din lacrimă de căință

0
78

Doamne, aş vrea să-Ţi dăruiesc în fiecare clipă, cel mai frumos şi mai preţios dar.
Aş vrea să-Ţi dăruiesc un dar care să-ţi bucure inima, un dar înveşmântat în har.
Un dar înveşmântat în iubire infinită, un dar înveșmântat în profundă recunoștință
Doamne, pe viață aș vrea să mă dăruiesc Ție, necondiționat, cu întreaga-mi ființă.

Doamne, aș vrea să-Ți dăruiesc un mir de mare preț – mirul faptelor bune,
Al faptelor frumoase, plăcute Ţie, al faptelor roditoare, al faptelor creştine:
Post curat, milostenie trupească şi sufletească, adâncă şi fierbinte rugăciune.
Doamne, pe viață aș vrea să mă dăruiesc Ție, dar Tu în dar mă vrei pe mine?

Mă vrei aşa, neagră şi întinată de păcate, cu inima sloi uriaş de gheaţă?
Mă vrei aşa, cu suflet gol şi împietrit, cu suflet fără de nădejde şi credinţă?
Mă vrei aşa, cu ochi trupeşti şi sufleteşti fără izvor de lacrimi de căinţă?
Mă vrei aşa, cu Haina Sfântului Botez întinată, de păcate ruptă ferfeniţă?

Mă vrei, Doamne, aşa săracă în bunătate, blândeţe, căldură sufletească?
Mă vrei, Doamne, aşa săracă în virtuţi, aşa săracă în smerenie îngerească?
Mă vrei, Doamne, aşa cum sunt acum, o creştină căldicică şi oarbă spiritual?
Mă vrei aşa, atrasă ca într-o vrajă de-al lumii material şi secularizat val?

Doamne, Tu vrei un dar înveşmântat în libertatea mea prost înţeleasă?
Mă vrei, Doamne, aşa leneşă şi o părăduitoare de-a vieţii clipă preţioasă?
Doamne, eu sunt un dar ambalat în indiferenţă, egoism şi neascultare.
Doamne, eu sunt un dar nepreţios, un dar fără de prea mare valoare.

Sunt un dar poleit doar pe din afară, doar cu o frumuseţe exterioară,
Un dar ambalat frumos, dar fără de frumusețea ce conteză, cea înterioară.
Cămara Ta de nuntă, Doamne, este atât de împodobită și frumoasă,
Însă, eu nu am veșmânt să intru și să locuiesc în cămara Ta luminoasă.

Te rog, Mire ceresc, luminează-mi și curățește-mi a sufletului haină!
Te rog, Mire ceresc, ajută-mă să-Ți fiu dar înveșmântat în lumină!
Dăruiește-mi, Te rog, Doamne, lacrima cea mai prețioasă, lacrima de pocăință,
Știu că acesta e darul cel mai de preț pentru Tine, e dar de iubire și recunoștință.

E dar necondiționat al unei inimi scăldate în iubire, nădejde, smerenie și credință.
E dar oferit cu multă bucurie, cu bucuria că ai bucurat pe Cel ce ți-a dăruit viață.
Doamne, eu și dintr-o pildă am aflat, că lacrima de căință e darul cel mai minunat,
Pe care-l oferi copiilor Tăi, ce vor să ajungă Acasă, e dar din Dar, e dar binecuvântat.

E dar mai de preț decât orice virtute, decât orice faptă creștină, bună.
E darul care se transformă într-o comoară neprețuită în vistieria divină.
E cheia Duhului Sfânt ce deschide lacătul unei inimi împietrite, înghețate
Ce vrea să se trezească la viață, ce vrea să Te cuprindă veșnic în ale ei brațe.

Doamne, aș vrea să-Ți dăruiesc un izvor nesecat de lacrimi dulci de pocăință!
Doamne, pe viață aș vrea să mă dăruiesc Ție, necondiționat, cu întreaga-mi ființă!

Cristina Toma