Dispute scripturistice

0
17

Într-o vreme în care măcar la ţară credinţa era păstrată la loc de cinste în sufletul oamenilor şi în orice făceau se raportau la Sf. Biserică şi Sf. Scriptură, într-un sat, pe câmp, se întâlneşte un ţăran cu învăţătorul.

– Auzi, domn’ învăţător, mai susţineţi ceea ce le-aţi spus ieri copiilor, că, dacă cineva te loveşte peste obrazul drept, să i-l întorci şi pe cel stâng?

– Nea Ioane, bineînţeles că eu nu pot schimba nimic din cuvintele acestea şi nici nu pot face ceva împotriva lor, pentru că eu nu le-am spus de la mine, ci aşa ne spune Evanghelia.

Nici una, nici două, Ion îi dă o palmă zdravănă, sănătoasă, domnului învăţător, însoţită imediat de încă una, pe celălalt obraz! A, poate nu e lipsit de importanţă să amintim aici că Ion al nostru îi purta de multă vreme supărare nefericitului învăţător pentru oareşce trebuşoare şi abia aştepta ocazia să-l înfrunte cumva. Şi ce abordare ar fi fost mai pe sufletul (şi trupul, ce-i drept!) domnului învăţător, decât una, dacă se poate, şi contondentă, dar si motivată duhovniceşte!

În acelaşi timp, în apropierea câmpului, călărea moşierul împreună cu una din slugile sale.
– Ia uită-te, Iosif, ce au de împărţit oamenii aceia doi!, i-a ordonat moşierul slugii.

Apropiindu-se, sluga vede cum şi învăţătorul, care era un bărbat puternic, îi dă două palme ţăranului, spunându-i:

– În aceeaşi Evanghelie mai este scris însă şi că veţi fi judecaţi cu aceeaşi măsură cu care veţi judeca!

Şi, ca să fie destul de convingător în tălmăcirea Scripturii, învăţătorul îşi însoţeşte ultimul verset citat cu încă o serie conştiincioasă de pumni peste capul ţăranului.

Sluga, întorcându-se către stăpânul său, îi răspunde:
– Nu se întâmplă nimic de însemnătate, domnule. Cei doi doar îşi explică Scriptura…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015