Discurs al papei Francisc în Parlamentul European: „Uitarea lui Dumnezeu, nu slăvirea Lui creează violența”

0
56

Papa FranciscÎn această dimineață, papa Francisc a ajuns la Strasbourg, unde a ținut câte un discurs la Parlamentul European și la Consiliul Europei. Ultima vizită a unui Papă în aceste instituţii datează din anul 1988 şi a fost făcută de Ioan Paul al II-lea cu puţin timp înainte de căderea Zidului Berlinului. La invitaţia preşedintelui Parlamentului European, Martin Schulz, papa nu a venit în calitate de „şef de stat”, ci învestit cu „marea autoritate pe care i-o recunoaşte mare parte din comunitatea internaţională”, potrivit purtătorului de cuvânt al Vaticanului, Federico Lombardi.

În Parlamentul European, Papa a susținut câteva idei clare, conform www.evz.ro.

„Vă mulțumesc pentru invitația de a mă adresa acestei instituții fundamentale pentru viața UE, pentru cele 500 de milioane de cetățeni reprezentați din statele europene. Vizita mea azi vine la peste un sfert de secol de la vizita Papei Ioan Paul. S-au schimbat multe în Europa, nu mai există azi blocurile opuse care împărțeau Europa în două – pe lângă o UE mai extinsă există acum o lume mai complexă și puternic în mișcare, o lume globală și din ce în ce mai interconectată, o Uniune mai extinsă, mai influentă pare cuplată cu imaginea unei Europe puțin îmbătrânită și apăsată.

Aș dori să vă adresez un mesaj de speranță și încurajare pentru a învinge toate fricile pe care Europa și lumea întreagă le are în momentul de față. Încurajare de a ne întoarce la convingerea fermă a părinților UE, în centrul acestui proiect ambițios politic a fost întotdeauna încrederea în om, nu neapărat ca cetățean, ci ca persoană care deține o demnitate transcendent deoarece există o legătură strânsă între demnitate și transcendență.

Promovarea drepturilor omului ocupă un loc important în UE, un angajament admirabil – există prea multe situații când ființele umane sunt tratate ca niște obiecte. Când nu mai ai nevoie de ele, le poți arunca, pentru că sunt prea slabe, sau bolnave sau bătrâne. Această demnitate nu există atunci când nu mai poți să-ți exprimi liber religia. Ce demnitate există la o persoană care nu are alimente cu care să trăiască sau un loc de muncă? Să nu cădem în confuzii sau neînțelegeri când vorbim de drepturi umane. Pe lângă conceptul de drept pare să nu mai existe acela de datorie, legate de drepturile și datoriile altora și de bunurile comune ale societății în care trăiesc. Drepturile omului să fie legate de conștiința individuală și de bunul comun – format din indivizi, familii, grupuri, societate. Dreptul fiecăruia trebuie să fie în armonie cu Bunul Suprem, altfel e o sursă de conflicte și violențe.

Una dintre bolile cele mai răspândite în Europa este singurătatea – caracteristica de a nu mai avea legături cu alții. Bătrânii abandonați sau tinerii care nu au perspective de viitor, singurătatea imigranților care au venit aici pentru a-și căuta un loc mai bun, singurătate înrăutățită de criza economică, ce are consecințe dramatice asupra oamenilor.

Ființa umană riscă să fie redusă la un angrenaj, la o tehnologie, la un mecanism care incită doar la un consum, la o utilizare, iar când viața nu mai e utilă e aruncată – bolnavi abandonați sau copii uciși înainte să se nască. Absolutizarea tehnicii creează o confuzie între mijloace și finalitate – rezultatul este cultura aruncării la gunoi, într-un consumerism exagerat. Să recunoaștem prețiozitatea vieții umane, care nu poate fi dată la schimb, ca marfă. Dumneavoastră trebuie să protejați fragilitatea persoanelor și popoarelor, să apărați fragilitatea acestora, să protejați memoria și speranța, să preluați răspunderea pentru situațiile înfricoșătoare și să le îmbălsămați cu demnitate. Trebuie să regăsim încrederea, pentru o Europă unită, în pace, creativă, conștientă de drepturile și datoriile sale.  Sunt convins că o Europă care-și prețuiește rădăcinile religioase poate fi mai ușor imună la toate extremismele care derivă în lumea actuală și care încearcă să creeze un vid ideal, așa numitul Occident. Uitarea lui Dumnezeu, nu slăvirea lui creează violența”.

Mihai Parfeni

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ