Dincolo nu ajută prietenia, ci milostenia

0
110

milosteniaSpun asta pentru că, adeseori mulţi, când îi îndemn să fie cu luare-aminte asupra vieţii lor şi să privegheze, sunt nepăsători şi-mi întorc cuvintele în batjocură, zicând: „Tu ai să mă aperi în ziua judecăţii!” „Am încredere, nu mă tem!”, spune unul.

 Altul: „Tatăl meu a fost mucenic!” Altul: „Bunicul meu a fost episcop!” Alţii îi aduc ca mărturie pe toţi cei din casă. Dar toate acestea sunt cuvinte deşarte. Nu ne va fi de folos atunci virtutea altora. Adu-ţi aminte de fecioarele acelea, care n-au dat untdelemn celorlalte cinci fecioare; unele au intrat în camera de nuntă, iar altele au rămas afară . Mare bine este să-ţi pui nădejdea mântuirii în propriile tale fapte! Pe lumea cealaltă niciun prieten nu ne poate ajuta. Dacă aici, în lumea asta, unde ne mai putem schimba, Dumnezeu îi spune lui Ieremia: Nu te ruga pentru acest popor! , cu atât mai mult dincolo. Ce spui? E mucenic tatăl tău? Dar tocmai asta mai ales va putea să te osândească mai mult, că te arăţi nevrednic de virtutea părintească, deşi ai avut în casă pilde de virtute! Spui că ai un prieten vrednic şi minunat? Nici el nu te va putea ajuta atunci!

– Dar atunci, cum spune Hristos: „Faceţi-vă prieteni din mamona nedreptăţii; că, dacă veţi fi lipsiţi, să vă primească ei în corturile cele veşnice ”?

– Aici nu prietenia ajută, ci milostenia. Dacă Hristos ar fi vrut să spună că prietenia singură poate veni în ajutor, ar fi trebuit să spună numai Faceţi-vă prieten!; dar aşa, pentru a arăta că nu prietenia singură poate veni în ajutor, a adăugat: din mamona nedreptăţii. Deşi, poate că ar spune cineva: „Pot fără mamona să-mi fac prieten, chiar prieten mai bun decât cu mamona”. Dar ca să ştii că aceea care te ajută este milostenia, fapta ta şi lucrul tău, te-a convins să nu te încrezi nici în prieteniile ce le ai cu sfinţii, ci în prieteniile ce ţi le-ai făcut cu mamona. Pe toate acestea cunoscându-le dar, iubiţilor, să fim cu mare luare-aminte asupra noastră. De suferim, să mulţumim lui Dumnezeu; de ne merg toate lucrurile bine, să ne întărim pe noi înşine şi, înţelepţindu-ne din pedepsirea altora, să mulţumim lui Dumnezeu prin căinţă, prin străpungerea inimii şi prin deasă mărturisire. Iar dacă am făcut vreun păcat în viaţa aceasta, să-l ispăşim, ştergând întinăciunea cu toată râvna sufletului nostru. Să rugăm pe Dumnezeu a ne învrednici pe noi toţi ca să ispăşim aici toate păcatele , şi aşa să plecăm acolo, ca, nu cu bogatul, ci cu Lazăr bucurându-ne de sânul lui Avraam, să ne desfătăm de bunătăţile cele nemuritoare; pe care facă Dumnezeu ca noi toţi să le dobândim, cu harul şi iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, împreună cu Care Tatălui slavă cu Sfântul Duh, în vecii vecilor! Amin.

„Omilii la săracul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ