Din tot ce-am fost

0
32

Din tot ce-am fost am mai rămas un dor,
Un dor firav, dar care încă suie,
Piezişă şi cotită cărăruie
Pe care-aci mă urc, aci cobor.

Din tot ce-am fost am mai rămas un vis,
Un vis beteag, dar care-ncearcă încă
Să surpe-azuru-n lume ca pe-o stâncă
Şi să culeagă-un fruct din paradis.

Din tot ce-am fost am mai rămas un gând
Pe care-l deapănă alt creier parcă,
Un gând plăpând, dar care mai încearcă
Şi-acum să dea nimicului de fund.

Un dor, un vis, un gând, toate betegi.
Trei frunze încă verzi pe ramuri ciunge…
Dar ştiu eu, Doamne? Poate că ajunge
Să dea viaţă iar pădurii-ntregi.

“Peisaj lăuntric”, Demostene Andronescu. Editura Fundaţiei Sfinţii închisorilor, 2014