Din sfaturile Părintelui Sofronie: Plângeţi pentru ca inima voastră să nu se usuce

0
86

frunza

Când vedem pe Hristos precum este, începem a vedea pe noi înşine, a ne da seama cât de mari şi jalnici păcătoşi suntem, a plânge asupra noastră înşine. În măsura tânguirii noastre se naşte dragostea pentru lumea întreagă. Dezbinările  încetează. Suntem toţi unul în Hristos.

Singură lumina dumnezeiască, atunci când ne luminează, ne face în stare a ne vedea păcatele. Prin rugăciune inima noastră începe puţin câte puţin să priceapă înrâuririle duhurilor care umplu cosmosul. În loc de a înainta, vedem cu mereu crescândă ascuţime patimile ce ne stăpânesc. În chip paradoxal, acest simţământ de neînaintare este o înaintare. Măcar că n-am văzut nezidita lumină a lui Dumnezeu, ea este cea prin care ne vedem păcatele.

Nu putem ajunge la rugăciunea curată decât prin pocăinţă. Pocăindu-ne, curăţindu-ne adică de toată patima păcătoasă, devenim puţin câte puţin în stare a intra în dumnezeiasca lumină.

Calea către cunoaşterea lui Dumnezeu trece mai-nainte de toate prin credinţă, prin dragostea lui Hristos şi prin pocăinţă.

Dumnezeu să vă dăruiască tuturor duhul pocăinţei. Plângeţi-vă greşalele, plângeţi pentru ca inima voastră să nu se usuce.

„Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014

Baner asculta RJS