Din sfaturile Părintelui Sofronie: Cum să ne împotrivim relelor «gânduri»

0
85

fluturi

Când simţim o oarecare pornire împotriva cuiva, cel mai bine este a nu-ţi înfăţişa nici chipul acelei persoane, nici pricina urii, ci să te rogi în afara acestora. Prin această lucrare lăuntrică putem depăşi pornirea noastră, putem lepăda chipul născut de către patimile noastre.

Dacă «gândurile» năvălesc asupră-ne şi ne opresc a ne ruga curat, trebuie să fim răbdători şi să strigăm «Miluieşte-mă!» Prin această împotrivire activă preschimbăm puţin câte puţin firea omenească cea de după cădere, care face din noi fii ai celui dintâi Adam. Luptăm, iar lupta aceasta trebuie să fie cu adevărat adâncă, să-şi însuşească un caracter cosmic. Nu, noi nu suntem doar nişte indivizi atacaţi de «gânduri». Cu răbdare să strigăm: «Miluieşte-mă, miluieşte-mă!» Iată cum să ne împotrivim relelor «gânduri», cum să le împiedicăm a ne stăpâni.

Nu vă daţi bătuţi prea curând, ci repetaţi rugăciunea până când ea va pătrunde în străfundurile conştiinţei voastre.

«Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte pre noi». Atunci când zicem rugăciunea aceasta legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă raţiunii. Viaţa lui Hristos pătrunde puţin câte puţin în noi.

Unii se roagă în gând, cu mintea. Însă nu poate fi rugăciune fără ca inima să ia parte. În rugăciune inima şi mintea sunt împreunate în chip nedespărţit.

Rugaţi-vă în chilia voastră. Unii se vor putea scula cu un ceas mai devreme, alţii cu o jumătate de ceas, iar alţii cu un sfert de ceas sau cu zece minute. Atârnă de puterile fiecăruia. Dar trebuie să o faceţi. Inima şi mintea voastră se vor obişnui astfel a trăi în toată vremea şi pretutindenea cu rugăciunea. Când rostiţi rugăciunea lui Iisus împiedecaţi tot gândul din afară a vă năvăli. Cei începători în viaţa duhovnicească au nevoie să înveţe a lupta împotriva cerinţelor trupului.

Rugaţi-vă seara, dimineaţa şi în celelalte clipe ale vieţii voastre zilnice. Rugaţi-vă pentru ceilalţi. Numai în unimea cea în Sfântul Duh veti fi în stare să vă zidiţi mântuirea. Rugaţi-vă pentru semenii voştri şi cereţi lui Dumnezeu să vă binecuvinteze pentru rugăciunile lor.

Când ne rugăm pentru un bolnav, îi rostim numele şi ne gândim la el, cerând Domnului să-l vindece. Nu este o închipuire, ci o realitate. Nu este o patimă, ci o atitudine de dragoste creştinească pentru fratele nostru.

“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014