Din sfaturile Părintelui Sofronie: A ne smeri totdeauna: iată lucrarea noastră!

0
50

photo-1472132858735-6313c7962473

A ne smeri totdeauna: iată lucrarea noastră! Domnul a zis: «Cel ce se smereşte se va înălţa». Dar numai Dumnezeu poate să înalţe.

Problema vieţii zilnice este, din punctul de vedere al nevoinţei, legată de frica lui Dumnezeu. Ea este un dar cât se poate de preţios. Prin ea cerem lui Dumnezeu a ne călăuzi în viaţa de zi cu zi, în fiece clipă. Fără a ne da seama, printr-o lucrare a harului care scapă logicii noastre intrăm în slobozenia fiilor lui Dumnezeu.

Să petrecem în toată clipa în frica lui Dumnezeu. Vom ajunge astfel a sluji semenilor şi a ne clădi mântuirea.

Nu vă lipsiţi zilnic de a cere lui Dumnezeu să vă dea Duhul Sfânt, harul de a săvârşi şi de a vă însuşi poruncile lui Hristos, până când vi se vor face a doua fire.

Ţelul de pe urmă este ca mintea noastră să fie în toată vremea împreunată inimii. Această împreunare a inimii cu mintea este însuşi locul rugăciunii.

Practic, cel mai adesea, şedem şi rostim rugăciunea fără glas, în locul inimii. La început este de folos a lega rugăciunea de răsuflare. Când tragi aerul spui: «Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu»; apoi când îi dai drumul, zici: «Miluieşte-mă». Ne aţintim toată luarea-aminte asupra numelui lui Hristos şi a cuvântului «Miluieşte-mă». Nu îngăduim să pătrundă nici un alt gând. La început această lucrare ce pare atât de simplă este grea; în loc să fim în pace, luptăm. Dar totuşi, puţin câte puţin, ne obişnuim a lua aminte la locul cel mai înalt al inimii. Treptat ne obişnuim cu rugăciunea.

Când începem a rosti numele lui Hristos, mulţime de «gânduri» ne năpădesc. Cum ne oprim din rugăciune, năvala se face nevăzută. Ieşim cu mintea slobodă, pe când în timpul rugăciunii «gândurile» ne năpădeau: rugăciunea scoate la iveală patimile ce zac în noi. Aceste atacuri descoperă îndeobşte cuprinsul fiinţei noastre. În clipa rugăciunii luptăm cu toate aceste chipuri, cu toate aceste patimi şi preocupări, pentru a rosti numele lui Hristos cu o minte curată.

“Din viaţă şi din Duh”, Arhimandrit Sofronie Saharov, traducere din limba franceză de Ierom. Rafail (Noica), – Ed. a 2-a, rev. -Alba Iulia: Reîntregirea, 2014