Din meditațiile lui Tolstoi: Trufia, invidia, răutatea

0
122

1908

M-am întrebat de ce scriu asta? Nu e cumva doar o dorinţă personală de a primi ceva pentru mine? Şi pot răspunde cu tărie că nu, dacă scriu e numai fiindcă nu pot să tac şi aş considera că e rău să tac, cum aş considera că e rău să nu încerc să-i opresc din cădere pe nişte copii care alunecă în prăpastie sau sub roţile trenului. (9 februarie)

Atitudinea faţă de vorbele mele ar putea fi de indiferenţă, clacă aş spune ceva născocit de mine, ceva ce se poate sau nu întâmpla, dar acea pieire de care vorbesc nu poate să nu se întâmple, se va întâmpla negreşit. Aţi putea sta pe gânduri, aţi putea să urmaţi sau nu îndemnul meu, dacă pentru asta ar trebui să faceţi ceva periculos, greu, ruşinos, umilitor, în contradicţie cu natura umană, dar, dimpotrivă, ce vă îndemn cu să faceţi e lipsit de primejdii, uşor, nobil, şi corespunde conştiinţei demnităţii şi naturii umane. (9 februarie)

Se spune: dacă vom fi atât de proşti încât să nu ne împotrivim răului, nu ne vom pregăti de ripostă, vor veni japonezii, chinezii, păgânii, ne vor înrobi şi ne vor bate. Numai că acea lege a iubirii faţă de tot, în numele căreia nu ne vom lupta şi nu ne vom înarma nu este fantezia noastră personală, ci legea supremă a vieţii, care se găseşte în sufletele tuturor oamenilor. Legea aceasta o cunosc şi chinezii, şi japonezii, la fel cum o ştim şi noi, numai că e pervertită. Oamenii nu au decât să vadă posibilitatea de aplica în viaţă această lege, şi ei, fie japonezi, fie chinezi, fie negri sălbatici, îşi vor însuşi legea. Iar de nu şi-o vor însuşi, ne vor înrobi şi ne vor bate, va fi incomparabil mai bine decât dacă i-am bate noi pe ei. (9 februarie)

Viaţa bună a popoarelor e posibilă numai în măsura în care oamenii care le alcătuiesc duc o viaţă bună. Revoluţiile provoacă însă în oameni, pe lângă neajunsurile de mai sus, cea mai nesuferită treime a păcatelor, incompatibilă cu viaţa bună: trufia, invidia, răutatea. Starea poporului poate fi îmbunătăţită, dimpotrivă, numai prin neintervenţia poporului în treburile puterii. (9 februarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas