Din meditațiile lui Tolstoi: Timpul e una din formele de manifestare ale adevăratei vieţi

0
56

DeadSea3-1024x714

1907

Moise nu a văzut pământul făgăduit spre care îşi condu­cea poporul. Îmi place foarte mult alegoria asta. Regre­tăm adesea că nu vedem roadele muncii noastre, dar să nu vedem, să înfăptuim fără aşteptarea răsplătii e condi­ţia indispensabilă şi esenţială a oricărei fapte cu adevărat bune. (9 aprilie)

Timpul e una din formele de manifestare ale adevăratei vieţi, acea formă în care nouă, oamenilor, ne este accesi­bilă viaţa asta. (30 aprilie)

Cei care trăiesc adevărata viaţă sunt mai ales copiii, când păşesc în viaţă şi nu ştiu încă nimic despre timp. Ei vor mereu ca nimic să nu se schimbe. Cu cât înaintează în viaţă, cu atât se supun mai mult iluziei timpului. Spre bătrâneţe, iluzia asta slăbeşte, timpul pare că trece mai repede şi, în slărşit, bătrânii păşesc tot mai mult în viaţa atemporală. Aşa­dar mai ales copiii şi bătrânii trăiesc adevărata viaţă. Oame­nii care trăiesc pentru viaţa sexuală mai curând pregătesc materialul vieţii adevărate decât o trăiesc ei înşişi. (30 aprilie)

Egoismul e blamat. Dar egoismul e legea fundamentală a vieţii. Problema e ce anume poate fi considerat „ego-ul” nostru, conştiinţa sau corpul, ori mai degrabă, conştiin­ţa spirituală sau cea corporală? (30 aprilie)

Anarhismul care permite violenţa e o neînţelegere ridi­colă. Există un singur anarhism înţelept: creştinismul, ig­norarea oricăror manifestări politice externe ale vieţii şi viaţa fiecăruia pentru „eul” său propriu, dar nu cel corpo­ral, ci cel spiritual. (30 aprilie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

LĂSAȚI UN MESAJ