Din meditațiile lui Tolstoi: Nu putem trăi fără credinţă

0
69


1908

Toată dimineaţa m-am gândit şi mă gândesc de ce lumea ni se prezintă im werden ( în devenire)? De ce eu n-am existat şi nu voi exista, iar lumea va fi aceeaşi şi va continua să se schimbe? Răspunsul e unul singur: nu ştiu. (13 februarie)

Iată ce vreau să le spun tuturor, şi acestora, şi acelora şi tuturor oamenilor: vreau să spun că nu putem trăi aşa, trebuie să ne venim în fire, cum spunea Ioan. Trebuie să ne venim în fire, să înţelegem că nu putem trăi fără credinţă, iar după ce înţelegem acest lucru să nu inventăm noi credinţe sau noi învăţături ştiinţifice, care nu explică sensul vieţii, ci doar o descriu pe dinafară şi de aceea nu oferă nici un fel de îndrumare.

Nu avem nevoie de toate astea, trebuie doar să aruncăm din credinţa în care trăim tot ce ascunde esenţa celei adevărate, tot ce o ascunde pe cea adevărată. Să aruncăm minciuna şi să trăim după acel adevăr care se deschide în faţa noastră şi pe care suntem obligaţi să-l acceptăm prin experienţa cumplită, amară. (13 februarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas