Din meditațiile lui Tolstoi: A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi desăvârşirea

0
106


1908

Păcatul este o abatere de la viaţa spiritului, care se săvârşeş­te inevitabil în viaţa omenească. Misiunea, sensul şi bucuria vieţii omeneşti sunt să-l diminueze şi să-l îndrepte. (1 ianuarie)

Oamenii au imaginat adesea o viaţă mai bună decât asta, dar n-au putut inventa nimic altceva în afară de raiul ne­rod. (1 ianuarie)

Orânduirea statală nu se va schimba până când oamenii nu vor fi gata mai degrabă să moară decât să participe la violenţă prin plata birurilor, cătănie şi acceptarea legiti­mităţii puterii. (1 ianuarie)

Creştinismul se manifestă parţial ca revendicare când a libertăţii, când a egalităţii, când a comunităţii, când a dreptăţii şi a multor altora. Toate astea sunt manifestări particulare: creştinismul întruchipează tot ce pot să dorească oamenii. (1 ianuarie)

A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a iubi desăvârşirea. (1 ianuarie)

Dacă sensul vieţii e desăvârşirea, e limpede că asta nu înseamnă desăvârşirea sufletului (el este divin, deci desăvâr­şit), ci numai distrugerea a tot ce împiedică manifestarea vieţii, distrugerea păcatelor. (1 ianuarie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas