Din meditațiile lui Tolstoi – A întreba dacă există Dumnezeu e ca şi cum te-ai întreba: eu exist?

0
104

imagine18
1907

A întreba dacă există Dumnezeu e ca şi cum te-ai întreba: eu exist? Eu îl cunosc pe Dumnezeu în mine, nu întreg, ci o părticică, o manifestare. Dumnezeu este cel a cărui manifestare sunt eu, iar existenţa Lui e la fel de inevitabilă ca a mea. (28 mai)

Partea rea a medicinei e că oamenii se ocupă de trup mai mult decât de suflet. Viaţa e rânduită astfel încât pier milioane de tineri puternici, sănătoşi, copii, piere viaţa însăşi, în timp ce sunt trataţi cei bătrâni, inutili, răi. Şi mai ales îi învaţă pe oameni, chiar şi pe cei din popor, să se ocupe mai mult de trup decât de suflet. (28 mai)

Ne spune că nu există principiu spiritual, totul porneşte de la trup. Dacă oamenii trăiesc pentru trup, se ocupă nu­mai de trup, niciodată nu se luptă cu el, atunci cum să gândească altfel? Copilul trăieşte pentru trup, dar nu expli­că, nu justifică asta. Însă necazul e când adultul continuă să gândească la fel ca un copil şi găseşte pentru asta justificări filozofice iscusite. Numai cel care se luptă cu trupul ştie ce e trupul, ştie ce se luptă cu el şi ce e mai puternic decât el. (28 mai)

Libertatea, egalitatea pot fi obţinute numai prin iubire, nu prin violenţă. Dacă sunt obţinute prin violenţă, sunt cel mai mare rău. (28 mai)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

LĂSAȚI UN MESAJ