Din meditațiile lui Tolstoi: Pentru omul înţelept, care trăieşte în viaţa spirituală, min­tea este călăuza vieţii

0
156

164281907

Educaţia pe care o dăm noi oamenilor seamănă cu culti­varea unor fructe (mere şi altele) în care aproape totul e numai învelişul (gustos) al seminţei. Iar sămânţa, dacă se poate, nu mai există deloc. A-i educa pe oameni astfel încât sufletul să fie cât mai mic cu putinţă, încât să existe numai trupul. (26 septembrie)

Numai datorită timpului, mişcării e posibilă condamna­rea de sine, căinţa, şi prin urmare bucuria sporirii în duh. Numai datorită spaţiului şi separării e posibilă iubirea şi bucuria ei.

Pentru făptura care nu se mişcă şi nu e separată, pentru Dumnezeu, nu există nici bucuria sporirii în duh, nici bi­nele iubirii. (26 septembrie)

Semnele exterioare ale închinării în faţa lui Dumnezeu sunt necesare, sunt indispensabile oamenilor. Omul care, fiind singur, îşi va face cruce şi va spune „Doamne, miluieşte”, arată prin asta că recunoaşte relaţia lui cu Cel Existent şi de Nepătruns cu mintea. Cei care nu recunosc această re­laţie sunt jalnici.

Dumnezeu vrea binele tuturor. Dacă vreau să trăiesc după voia lui Dumnezeu, sunt dator să doresc binele tuturor, adică să iubesc. (26 septembrie)

În mine sălăşluieşte ceva care vrea binele. Numai dintr-o neînţelegere cred că-mi doresc mie binele. Dorinţa binelui, care sălăşluieşte în mine, nu poate să-mi dorească binele numai mie. Dorinţa binelui este glasul lui Dumnezeu, care doreşte binele tuturor. (26 septembrie)

Pentru omul înţelept, care trăieşte în viaţa spirituală, min­tea este călăuza vieţii. Pentru cel neînţelept, care trăieşte în viaţa trupească, mintea este doar un instrument care poate fi folosit cu succes spre binele vieţii personale. (26 septembrie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

Banner 2 la suta