Din istoria vizuală a artei – De la o ocupaţie bărbătească, la afirmarea femininului

0
169

poza 2 (1)În trecut, fiind îndepărtate din ierarhiile puterii sociale sau religioase, femeile îşi făceau rar apariţia în artă şi atunci doar ca obiect de reprezentare. Totuşi, le-au fost îngăduite unele activităţi considerate modeste (de pildă, acuarela), exemplele de pictor „total”, ca Elisabeth Vigée-Lebrun, fiind rarisime. 

(„Doamna Vigée-Lebrun și fiica sa” – Élisabeth-Louise Vigée Le Brun, 1789. Ulei pe pânză, 30 x 94 cm- Muzeul Luvru, Paris) 

Istoria (opera bărbaţilor) va fi influenţată de această distorsionare a perspectivelor sale, notează “Istoria vizuală a artei” (Larousse) -coordonator Claude Frontisi.

Secolul XX la feminin

poza 3 (1)(„Autoportret cu părul despletit” – Frida Kahlo, , 1947. Ulei pe pânză, 61 x 45 cm- Christie’s, New York)

Situaţia exemplificată mai sus se modifică oarecum odată cu apariţia grupului impresionist. Reala schimbare are însă loc în Rusia începutului de secol XX, când Natalia Goncearova devine „unul” dintre capii unei mişcări de avangardă în cadrul căreia se mai remarcă Lioubov Popova, Alexandra Exter sau Varvara Stepanova.

Un exemplu elocvent pentru afirmarea femininului îl oferă Frida Kahlo, care prin angajamentul său naţional şi politic a reuşit să se manifeste pe scena mondială. De atunci, dar mai ales în cursul ultimelor trei decenii ale secolului, femeile îşi întăresc prezenţa în prim-planul unei creaţii îndelung lipsite de aportul lor esenţial, se mai arată în “Istoria vizuală a artei” (Larousse).

Carmen Vîntu

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ