Dialoguri la Athos – Ce este simplitatea cea „întru Hristos”?

0
56

manipasserott

Este foarte cu anevoie să vorbească cineva de­spre această virtute sau, mai bine zis, despre acest chip dumnezeiesc, despre care numai cei ce l-au câş­tigat şi îl pătimesc pot să ne spună ceva. O, fericită simplitate, veşmântul şi trupul nepătimirii şi al desă­vârşirii, locul în care îi este plăcut lui Dumnezeu să Se sălăşluiască!

Despre aceasta a vorbit Domnul nostru şi a cău­tat-o între oameni, însă nu a găsit-o decât la prunci, la „copiii” care sunt fără răutate şi simpli, iar într-un anume fel ne-a înfricoşat că, dacă nu o vom do­bândi în această viaţă, nu vom fi primiţi în împă­răţia Sa.

Toate însuşirile dragostei, aşa cum le descrie Apostolul Pavel, sunt îmbibate de simplitate. Dar şi omul dinainte de cădere pe aceasta a avut-o ca frământătură în existenţa sa, şi din această pricină lipseau în întregime din el viclenia, interesul per­sonal, oportunismul, aroganţa, aversiunea şi bleste­mul egoismului.

Cel care caută simplitatea şi voieşte să o cuce­rească să înceapă să dezrădăcineze cu grăbire şi curaj egoismul cel blestemat şi totodată urzeala in­teresului personal şi a mulţumirii de sine, întune­ricul vicleniei şi cele ce se leagă de aceasta, şi să îmbrăţişeze în chip absolut credinţa în Dumnezeu.

Acesta (Dumnezeu), la rândul Său, Se va îngriji de noi şi ne va sprijini; ne va dărui, desigur, şi puterea de a învinge ipocrizia, prefăcătoria, formalismul, toate aceste răutăţi dezastruoase, care ne primejduiesc zi de zi.

Gheronda Iosif Vatopedinul – Dialoguri la Athos, Editura Doxologia, 2012

Baner asculta RJS