Destinații de vacanță – Cum să ai un weekend de vis în Andaluzia | GALERIE FOTO

0
124

Plaza-de-Espana-Seville-Spain

Descoperirea farmecului irezistibil al Andaluziei începe mereu de la Sevilla: oraşul operei Carmen, a flamencoului, cu cea mai frumoasă catedrală din ţară. Însă cea mai faimoasă regiune spaniolă, cu peisajul său de profund sud iberic îmbrăţişat de Mediterana, mângâiată de briza Atlanticului şi cu vârful la un pas de Africa, are alte perle de etalat.

Prima e Granada, oraşul de munte cu sânge caliente, cu acea fortăreaţă maură decorată ca o dantelă numită Alhambra, pe care toţi se opresc s-o viziteze. Apoi, rând pe rând, vin Córdoba cu cel mai pito­resc loc de cult din lume (o biserică-moschee care consacră cele două culte, islamic şi catolic) şi Málaga, al şaselea oraş ca mărime din Spania, punct de plecare pentru localităţile balneare de pe coastă, leagăn natal al celui mai mare pictor spaniol al secolului XX. Cum se ştie, aici s-a născut Pablo Picasso.

Cum vă deplasaţi: pentru circuitul în Andaluzia se recomandă închi­rierea unui automobil, în Granada se ajunge plecând din Sevilla pe A92 în circa 3 ore (260 de kilometri). Córdoba pe A4 (144 de kilometri, mai puţin de 2 ore). Málaga pe A92 şi A45 în două ore şi jumătate cu maşina (220 de kilo­metri, plecând tot din Sevilla).

SEVILLA

Alexandre Dumas scria: „Granada are Alhambra, Côrdoba moscheea ei, Sevilla are Giralda”.

giralda

Turnul minaret al catedralei, simbolul din piatră al acestui oraş de 700.000 de locuitori, se întrece în popularitate cu alte mituri exhumate din trecut, cum ar fi personajul Don Juan, nuvela Carmen de Mérimée, dansul flamenco (nu pierdeţi Bienala, din septembrie-octombrie, la doi ani o dată, www.bienal-flamenco.org).

Cel mai senzual dans spaniol este originar din Triana, cartierul unde această formă de artă a luat fiinţă oficial pe la mijlocul secolului XIX. De pe acele străzi cu o atmosferă fanată au plecat chitarişti ca Raimundo Amador şi o generaţie de artişti tineri care şi-au făcut veacul în localurile de pe malul fluviului, acel nu mai puţin celebru Rio Guadalquivir ce taie în două oraşul şi îl leagă de mare (e singurul fluviu spaniol navigabil): de o parte cartierul în care se dansează flamenco, de alta centrul istoric cu iz arab.

Multe poduri leagă cele două lumi, de la istoricele San Telmo şi Isabel II, la modernul Alamillo proiectat de Santiago Calatrava pentru Expo din 1992 care a revigorat oraşul (citadela se găseşte în cartierul Cartuja, între canalul omonim şi fluviu). Alte noutăţi sunt gara Santa Justa, metaforă a mişcării semnată de Cruz & Ortiz, terminalul aeroportuar de Rafaël Moneo, Metropol Parasol, bizarerie arhitectonică proiectată de arhitectul german Jurgen Mayer, care uneşte şase clădiri în formă de umbrelă de soare şi spaţii deschise prin intermediul unor acoperişuri ondulate cu formă de amibă. Paranteze mici şi mari de modernitate, într-un oraş cu farmec antic.

Estanque-de-Mercurio-y-Galería-del-Grutesco-en-el-Real-Alcázar-de-Sevilla

De la cartierul evreiesc Santa Cruz la complexul Reales Alcázares, de la Plaza de España la Piaza de San Francisco, de la Torre dell’Oro la Museo de Bellas Artes, străbătând cartierele Santa Cruz, El Arenal, Centro, La Macarena (unde pulsează sufletul popular al Sevillei), pare că faci un salt în trecut.

Aici totul îţi smulge un zâmbet uimit de admiraţie. Aici totul seduce într-o dulce vâltoare de frânturi andaluze, detalii arabe, arhitecturi maure, gotice, renascentiste.

Două sfaturi pentru cine proiectează călătoria la Sevilla: shopping la un pas de Museo del Baile Flamenco în buticul Pilar Vera (www.pHarvera.com), simbol al modei flamenco revăzut în cheie modernă, şi calendarul evenimentelor pentru cine caută originalitate.

În afara mai sus citatei Bienal de Flamenco, manifestările ce nu trebuie ocolite sunt Semana Santa de Paşte (www.semana-santa.org) şi Feria: festivalul de primăvară în timpul căruia oraşul se îmbracă de sărbătoare şi, în lumina lampioanelor, se dezlănţuie cu dansuri în costume tradiţionale, printre defilări cu cai şi trăsuri. Un eveniment care se repetă cu regularitate încă din anul 1864…

De văzut

mormant Cristofor Columb

Flamenco sau Catedral? După ce descoperiţi cartierul Triana, vizitarea oraşului poate începe de aici, de la cea mai mare şi mai somptuoasă catedrală a Spaniei, simbol al catolicismului naţional, un monument declarat de UNESCO Patrimoniu Mondial, unde totul pare făcut să impresioneze: lungimea (142 de metri), înălţimea navelor (până la 56 de metri), mormântul lui Cristofor Columb, capelele decorate cu aur adus din Indiile de Vest (cele mai frumoase sunt Mayor şi Real), cele 117 strane gotice, tezaurul cu pânze de Murillo (care s-a născut la Sevilla pe 1 ianuarie 1618) şi de Goya.

Din biserică se ajunge în Patio de los Naranjos şi la Ciralda: minaretul de 96 de metri înălţime originar din secolul XII şi restructurat în secolul XVI, considerat simbol al oraşului (Av. de la Contitucion, orar iarna luni-sâmbătă 11—17.30, duminică 14.30-18.30, vara luni-sâmbătă 9.30-16.30, duminică 14.30-18.30, www.catedraldesevilla.es).

Alături de catedrală şi de Ciralda se află Reales Alcázares, rezidenţa monarhiei: palatul originar arab realizat în mai multe etape până în secolul XII a fost îmbogăţit în secolele XV şi XVI de suveranii catolici cu patru corpuri. Se compune din diverse edificii: Cuarto del Amirante, unde se planificau călătoriile spre Lumea Nouă, Palacio del Rey don Pedro, în stil mudéjar decorat cu figurine de ipsos şi azulejos, Palacio de Carlos V (în stil gotic), cu celebra sală a tapiseriilor flamande care, în ţesătura lor, povestesc cucerirea Tunisiei (1535), şi, fireşte, grădinile nelipsite ca în orice „cittadella” arabă (Patio de Banderas, orar 9.30-17.00, vara până la 19.00, www.patronato-alcazarsevilla.es).

Museo de Bellas ArtesSă nu cumva să rataţi vizita la Museo de Bellas Artes. Printre cele mai importante pinacoteci din ţară, se găseşte din 1835 în interiorul de secol XVII al Convento de la Merced şi oferă o panoramă de artă spaniolă extraordinară, de la Carro del Pregón de la Máscara pictat în 1748 de Domingo Martínez, la Fecioara cu Pruncul, una dintre cele mai cunoscute opere de Murillo; de la Portretul lui Jorge Manuel (1600) de El Greco, la Triumful Sf. Toma d’Aquino, capodoperă absolută de Zurbarán, din 1631 (Plaza Museo nr. 9, orar marţi-sâmbătâ 9-20.30, duminică până la 14.30, www.museosdeandalucia.es).

Şi Plaza de España face parte din istoria oraşului: realizată de Aníbal Gonzáles ca pavilion spaniol în timpul Expoziţiei htispanoamericane din 1929, se inspiră din arhitectura regională renascentistă; contrar numelui, nu este o piaţă, ci un edificiu semicircular mărginit de două turnuri şi de un canal decorat cu o galerie de arcade şi cu azulejos. Se află în interiorul Parque de María Luisa (sora reginei Isabela II), plin de cedri, magnolii, portocali şi fântâni. Piaţa, cea „adevărată”, se numeşte San Francisco şi corespunde Pieţei Mari (Piaza Mayor) existente în toate oraşele spaniole. Este mărginită de vechiul Audencia, fost tribunal, astăzi bancă, şi de Ayuntamiento (primăria) de secol XVI.

casa-pilatos-seville_59

Arhitecturi încântătoare care au o demnă rivală în Casa de Pilatos, un palat renascentist în piaţa cu acelaşi nume, cu patio şi azulejos, porticuri din marmură de Carrara, arcade, fresce şi cupola deasupra scării monumentale, care a fost dintotdeauna considerată cea mai fascinantă reşedinţă nobiliară a oraşului (Piaza de Pilatos nr. i, orar 9-18, vara până la 19, www.fundacionmedinaceli. orgi monumentos/pilatos).

Nu ocoliţi Torre del Oro, monument din zona portului vechi construit în secolul XIII (însă partea superioară e din secolul XVIII), când făcea parte din sistemul de apărare almohad. Astăzi, găzduieşte Muzeul Maritim, cu documentaţie, tablouri, arme şi diferite exponate despre istoria navală a oraşului (Paseo Cristóbal Colón, tel. 954 222419, orar marti-vineri 9.30-11.30, sâmbătă şi duminică 10.30-13.30, luni închis).

Deoarece descoperirea oraşului Sevilla echivalează cu descoperirea dansului flamenco, faceţi ultima vizită la Museo del Baile Flamenco. E mult mai mult decât un spaţiu muzeal: e cheia de acces la dans şi la muzică, cu lecţii de dans pentru toate nivelurile, cu magazin tematic (accesorii, îmbrăcăminte, CD-uri…) şi cu proiecţii de filme. La etajul al doilea se istoriseşte cum această formă de expresie artistică a ştiut să inspire celelalte arte, de la cinematografie la modă şi la pictură (Manuel Rojas Marcos nr. 3, orar 9-18, vara până la 19, www.museojlamenco.com). Pentru alte informaţii: www.turismo.sevilla.org

GRANADA

granada-alhambra-1500x850__4_

Nici un oraş din lume nu se mândreşte cu un monument ca Alhambra (orar variabil, www.alhambra.org), moştenire a dominaţiei maure, Patrimoniu Mondial UNESCO, citadelă fortificată de tip medieval, excepţională capodoperă de artă arabă pe pământ spaniol. Se compune din Alcazaba, din Machuca împrejurul unui patio minunat; din Alcazar, reşedinţă somptuoasă a suveranilor, format din mai multe edificii din epoci diferite, cu superbul mozaic de ziduri decorate ca dantela, cu grădini, fântâni, palate. Aici se vizitează Mexuar, antica sală de consiliu orientată spre Mecca, Quarto de Comares, reşedinţa oficială a sultanilor, Patio de los Leones (sau a lui Mahomed V), cu celebrele galerii decorate cu imitaţii de stalactite ce se pot vedea în toate fotografiile şi cu tavanele decorate cu stuc.

Celelalte capodopere din oraş sunt medina cu băile publice, silozurile, cister­nele, locuinţele notabilităţilor şi Generalife: palatul de secol XIII înfrumuseţat cu grădini de secol XIV.

Albaicin

Alte nostalgii de artă islamică se găsesc la Albaicin, cartierul unde s-au stabilit maurii după recucerirea (Reconquista) oraşului, cu un labirint de străduţe printre case văruite în alb care, pe neaşteptate, se deschid spre minunate privelişti cu Alhambra. În schimb, de cu totul altă origine este Catedral: proiectată de Diego de Siloe între 1528 şi 1563 din voinţa lui Carlos V (şi terminată în 1703), are o faţadă renascentistă şi interiorul cu cinci nave cu statuile lui Ferdinand şi a Isabelei de Aragon. Cei doi regi catolici sunt înmormântaţi (alături de alţi monarhi) în Capilla Real (1506-1521), ridicată la porunca lui Ferdinand după moartea Isabelei (orar variabil, www.capillarealgranada.corn).

BAYAMÓN-Parque de las Ciencias^DSC_0821-BIG

Pentru iubitorii genului, de neocolit este Parque de las Ciencias (orar variabil, www.parqueciencias.com): o expoziţie permanentă de minunăţii şi descoperiri pe o suprafaţă de 70.000 de metri pătraţi care culminează cu Planetario şi Sala della Biosfera, unde se istorisesc secretele ADN-ului şi originile planetei (totul reduplicat „pentru copii” în Sala Esplora). Info: www.turgranada.es.

CÓRDOBA

Dacă Granada înseamnă Alhambra, Córdoba înseamnă Mezquita, catedrala vizigotă transformată în moschee (una dintre cele mai frumoase construite vreodată) şi reconvertită apoi în biserică creştină în secolul XIII, pe care UNESCO a declarat-o Patrimoniu Mondial.

Coloanele sunt spectaculoase, uşile sunt extrem de rafinate, iar Patio de los Naranjos, unde pe vremuri aveau loc ritualuri de abluţiune înainte de rugăciune, este sugestivă. Împărţit în 19 nave separate prin 850 de coloane din marmură şi granit, interiorul se caracterizează şi prin qibla, zidul pe direcţia Mecca, prin mihrab, nişa tapetată cu mozaicuri creată să găzduiască Coranul, prin tezaur: aici capodopera este monstranţa de secol XVI din aur şi argint care este purtată în procesiune de sărbătoarea Corpus Domini (orar variabil, www.mezquitadecordoba.org).

Cordoba_Mezquita

În oraşul în care s-a născut cel cunoscut tuturor sub numele de Manolete (toreadorul toreadorilor), prin labirintul de străduţe şi clădiri baroce trebuie văzut şi podul roman de 240 de metri ce uneşte malurile fluviului Guadalquivir (încântător la apus). Pe fluviu, din 2007, se poate admira şi conturul gigantic al sculpturii Hombre Río, semnată de Rafael Cornejo şi Francisco Marcos, care „pluteşte” pe apă.

De neocolit sunt şi băile arabe, muzeul arheologic, ce se află într-o clădire renascentistă din Plaza de Jerónimo Păez, înţesat de statui romane şi de mozaicuri, şi Alcázar al regilor creştini, în parte fortăreaţă, în parte palat, unde de pe zidurile împrejmuitoare solide se pot admira grădinile şi fântânile. N-o fi ca Alhambra, însă cu siguranţă merită să fie vizitat. Info: www.turismodecordoba.org

Alcázar

MÁLAGA

În 1881 s-a născut aici cel mai mare geniu al artei secolului XX. Casa natală a lui Pablo Picasso este astăzi monument naţional (orar 9.30-20, www.andalucia.com/province/museums/casa natal.htm): un centru dedicat expoziţiilor şi cercetărilor despre artist. Piaţa spre care priveşte casa (Piaza de la Merced) se regăseşte în multe din pânzele sale, alături de piaţa publică, figuri de burghezi bogaţi aşezaţi la mesele barurilor, monumentul generalului Torrijos, porumbei în zbor.

Şi Arena de la Malagueta, sau Piaza de Toros, cu arhitectura ei în cărămidă, inaugurată în 1876 în vecinătatea mării, apare adesea în primele lui picturi în ulei. Opere ca El picador amarillo şi desene cu scene cu tauri nu sunt altceva decât amintiri imortalizate pe hârtie de un pictor în devenire care se ducea să-i vadă pe cei mai celebri toreadori ai epocii. Descoperirea oraşului lui Picasso se încheie în muzeul (orar 10-20.00, vineri şi sâmbătă până la 21.00, www.museopicassomalaga.org) din Palacio de los Condes de Buenavista în Caile San Augustin nr. 8, în ceea ce pe vremea arabilor era cartierul evreiesc. Sunt expuse multe tablouri – portrete, nuduri, o Femeie la scăldat datată 1971; un total de 233 de opere, alături de un bookshop cu peste 6.000 de titluri în diverse limbi (toate despre artist).

Istoria oraşului nu se încheie cu cea a celui mai ilustru cetăţean al său. Emirat arab cucerit de creştini la sfârşitul secolului XV, entuziasmat de mişcarea romantică a anilor 1920, Málaga s-a dezvoltat la umbra Castillo de Gibralfaro construit de emirul de Córdoba în secolul XIV, a Alcazaba, palat-fortăreaţă al guvernatorilor arabi cu grădinile şi saloanele mereu umbrite să se apere de căldură, a catedralei, monument de artă sacră în stil gotic târziu pe care locuitorii din Málaga îl numesc La Manquita, „cea lipsă” (unul dintre cele două turnuri nu a fost terminat niciodată).

areas-de-la-alameda-principal-malaga

O încântare este plimbarea pe Alameda Principal, un bulevard elegant construit la sfârşitul secolului XVIII deasupra bancurilor nisipoase ale estuarului fluviului Guadalmedina, cu copaci importaţi din Americi care să umbrească faţadele palatelor nobiliare, şi pe Paseo del Parque ce se întinde până la Piaza de Toros. Printre palmieri şi edificii antice, privite de zidurile ocru ale Alcazaba, se merge până la plajă, iar în zilele cu cer foarte limpede se zăreşte chiar ţărmul Africii. Info: www.malagaturismo.com

Unde dormiţi

Hotel Alfonso XIII (Sevilla). De top pentru cine caută camere cu parfum istoric. Acest edificiu transformat în hotel prin anii 1920 are un restaurant excelent cu o stucatură bogată, cu arcade maure şi pardoseli de marmură şi rezistă în timp tuturor modelor. info: San Fernando nr. 2, Sevilla, tel. 954 917000, www.hotel-alfonsoxiii-sevilla.com

Hospes Palacio de Los Patos (Granada). Hotel de cinci stele într-o clădire de secol XIX, cu grădină, fântâni arabe şi restaurant andaluz: 42 de camere cu decor contemporan (cu excepţia apar­tamentului prezidenţial) şi spa ce merită încercată. Info: Solarillo de Gracia nr. 1, Granada, tel. 958535790, www.hospes.com

Posada del Patio (Malaga). Nouă apariţie în top zece al reţelei hoteliere citadine: spaţii rafinate, camere stilate, piscină pe acoperiş cu vedere spre centrul istoric. Info: Pasillo de Santa Isabel nr. 7, Málaga, tel. 951 001020, www.vinccihoteles.com

Unde mâncaţi

Restaurante Becerrita (Sevilla). Salonaşe decorate în stil andaluz, cu meniu regional-creativ la kilometrul zero. Ca alternativă încercaţi tapas (cremă de sparanghel, salată de fructfull-tablao-08e de mare, şuncă spaniolă): costă mai puţin şi sunt delicioase. Info: Recadero nr. 9 (Puerta Carmona), Sevilla, tel. 954 412057, www.becerrita.com

Taberna del Alabardero (Sevilla). Casă seniorială, meniu rafinat. Să nu pierdeţi clătitele umplute cu crustacee, însă vă sfătuim să aveţi încredere în bucătarul D. Juan Manuel pentru a gusta peştele proaspăt. Info: Zaragoza nr. 20, Sevilla, tel. 954 502721, www.tabernadelalabardero.es

Bodegas Campos (Córdoba). Taverna e foarte elegantă, cu reţete tradiţionale servite în crame de secol XX. De gustat salata de baccală cu portocale şi porcul la grătar cu garnitură de legume de grădină. Info: Liñeros nr. 32, Córdoba, tel. 957 497500, www.bodegascampos.org

Nightlife

Tablao El Arenal (Sevilla). De peste treizeci de ani este un local simbol pentru pasionaţii de flamenco: fondat de bailaor Curro Vêlez, îmbină spectacole şi gastronomie. Info: Calle Rodo nr. 7, Sevilla, www. tablaoelarenal.com

Agua & Salud (Sevilla). Cum se spune aici, „el primer balneario urbano di Sevilla”: o oază de remise en forme cu mega spa pentru tratamente cu nămol, alge, aromaterapie, geoterapie, terme cu piscină ecologică şi jacuzzi. Pentru cei cărora le place în mod special există programul „luxury VIP”: 3 ore de masaj şi băi cu degustare de şampanie la final. Info: Virgen del Robledo nr. 1, Bajo Iza, Sevilla, www.aguaysalud.com

Zambra La Roció (Granada). Pe panta Sacromonte, o cueva („grotă”) cu spectacole de flamenco. Local simplu, însă în cartea de aur pentru oaspeţi apar multe nume celebre: de la Bill Clinton la capetele încoronate ale Spaniei. Info: Camino del Sacromonte nr. 70, Granada, www.granadainfo.corn¡roclo

Pentru alte informaţii: Biroul de Turism Spaniol, www.spain.info

National Geographic, 52 de weekenduri de vis, Elena Luraghi şi Cinzia Rando, Editura Litera

LĂSAȚI UN MESAJ