Despre neutralitatea nepermisă

0
41

neutralitatePoziția lui Ioan, care a oprit pe cineva să vindece oameni demonizați prin invocarea numelui lui Iisus, pe motiv că nu aparține cercului strâns al ucenicilor, nu îl găsește de acord pe Iisus, care prin predica Lui, în general, și, în principal, prin jertfa Lui de pe cruce, sparge orice înțeles de exclusivitate iudaică și cheamă pe toți oamenii să se facă părtași darurilor Sale, dând dimensiuni universale Bisericii pe care o întemeiază (Marcu 9, 38-40). Ioannis Karavidopoulos spune că Iisus, prin răspunsul Său, vrea să sublinieze că momentul critic ce va să vină, al pătimirii pe cruce nu permite condamnarea de suprafață a celorlalți, ci mai degrabă trebuie să îi ducă la conștientizarea nevoilor și măsurarea puterilor lor, pentru slujirea lumii. Cu atât mai mult trebuie să-i împiedice pe ceilalți când lucrează în numele lui Iisus și, prin urmare, nu le sunt vrăjmași. Biserica lui Hristos îi va cuprinde în sânurile ei, dacă lucrează în numele Domnului Însuși.

În capitolul 12 al Evangheliei după Matei, Iisus, răspunzând gândurilor grele și acuzațiilor subversive neadevărate ale iudeilor, cum că în conlucrare cu căpetenia demonilor El scoate demonii din oameni, vorbește despre incompatibilitea operei Sale de eliberare cu lucrarea nimicitoare și de stăpânire a lui satana. În această luptă nu este logic și permis să rămână cineva neutru: sau este împreună cu Iisus și „adună”, adică împreună-săvârșește lucrarea de adunare și strângere la un loc a poporului lui Dumnezeu, a Bisericii sau risipește și dezbină pe oameni împreună cu satana. Cine nu este cu Iisus este cu satana, pentru că neutralitatea în această privință nu este posibilă. Cine nu este împotriva lui Iisus, ca de exemplu cel ce izgonește demonii despre care vorbește Ioan, este împreună cu Iisus. Ambele cuvinte exprimă, într-o formă de exprimare antitetică, același lucru: poziționarea pentru sau împotriva lui Iisus este inevitabilă.

Prin răspunsul dat lui Ioan și, prin el, tuturor ucenicilor, Iisus vrea să accentueze că viitorul moment critic al Pătimirii nu permite o judecată de suprafață a celorlalți, ci mai degrabă trebuie să îi ducă la conștientizarea situației critice și la măsurarea puterilor lor pentru slujirea lumii. Și mai mult, ei nu trebuie să-i condamne și să-i împiedice pe ceilalți, când lucrează în numele lui Hristos, și prin urmare nu sunt vrăjmași ai Lui. E posibil ca aceștia să devină apoi membri activi ai Bisericii, dacă se întâmplă să găsească slujire și susținere din partea ucenicilor.

Mihai P.

LĂSAȚI UN MESAJ