Despre dreptate. De la definiția lui de Saint-Exupery, la formele dreptății catalogate de juriști

0
935

the-balance-scales-of-justice-is-seen-outside-fran“Dreptatea este de a-l cinsti pe păstrător în numele a ceea ce păstrează. La fel de mult precum mă cinstesc pe mine însumi. Căci el reflectă aceeaşi lumină. Oricât de puţin vizibilă ar fi în el această lumină. Dreptatea este să-l consideri ca vehicul şi ca drum”, scrie  Antoine de Saint-Exupery, în Citadela.

Definiția de dicționar este însă mult mai pragmatică și chiar dacă nu are patina dată de talentul scriitorului, poate fi un excelent reper pentru a face lumină în legătură cu înțelesul care îi poate fi atribuit dreptății. Conform DEX, dreptatea este principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; echitate; faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda fiecăruia ceea ce i se cuvine.

“Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si de toate libertatile proclamate in prezenta Declaratie, fara nici un fel de deosebire ca, de pilda, de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine nationala sau sociala, de avere, nastere sau decurgind din orice alta situatie.” (Declaratia Universala a Drepturilor Omului, Articolul 2.1)

Cele mai întâlnite forme ale dreptății, conform juriștilor, sunt: dreptatea distributivă, dreptatea colectivă și dreptatea procedurală.

Dreptatea distributivă presupune împărţirea corectă a avantajelor (bunuri, recompense) cât şi a obligaţiilor (pedepse, plata taxelor) şi totodată presupune accesul fiecăruia la resurse, poziţii sociale, funcţii publice în stat, educaţie s.a. Criteriile de identificare sunt: trebuinţele, meritele, competenţele sau calităţile personale.

Dreptatea corectivă presupune repararea unei nedreptăţi, a unei greşeli prin încălcarea unor drepturi, având că scop restabilarea echilibrului, afectat, prin executarea unor măsuri reparatorii. Astfel, statul democrat a luat măsuri de remediere şi reparare a unor nedreptăţi comise într-un regim opresiv asupra următoarelor categorii de oameni: deţinuţii politici, cei deportaţi în Bărăgan, ţăranii deposedaţi de pămînt,proprietarii caselor naţionalizate.

Dreptatea procedurală se referă la modalităţi concrete de elaborare a unor decizii prin care se realizează dreptatea justiţiară. Fapta ilicită (infracţiunea) trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie săvârşită cu vinovăţie, să prezinte pericol social, să fie prevăzută şi pedepsită de legea penală.

Ana Grama

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ