Despărţirea sufletului de trup

0
180

despartirea sufletului de trupSfinţii Părinţi, spre povăţuirea şi mântuirea noastră, au expus însuşi chipul şi împrejurările ieşirii sufletului din trup.

Preacuviosul Teodor Studitul, în al treilea cuvânt către cei chemaţi, zice:

„Fraţilor! Vom rămânea aici pentru totdeauna oare ? Nu! Nu! Amar de noi fraţilor! Ce înspăimântătoare e taina morţii! Cât de atenţi trebuie să fim mereu, cât de plini de pocăinţă, cât de chibzuiţi, cugetând la felul în care va avea loc despărţirea sufletului de trup, cugetând că acum chiar ne stă în faţă moartea, cugetând la venirea îngerilor, ca să nu mai spun de felul în care vor năvăli dracii. Şi dracii vin la cei furaţi de patimi. Cugetaţi cât de mari vor fi boala şi cazna (chinul) la vederea lor îngrozitoare şi la auzul poruncii: „suflete, ieşi!”. Atunci, omului care se desparte de trup, îi sunt de mare ajutor, mângâiere şi bucurie, faptele bune si conştiinţa curată. Atunci ascultarea are mare îndrăzneală; atunci cugetarea smerită aduce mare mângâiere, lacrimile îsi dau si ele obolul iar duşmanii se întorc fără nici un tel ae succes, in timp ce surieteie, cuprinse ae mare bucurie, pleacă împreună cu îngerii la Mântuitor. Dar sufletul care şi-a căpătat deprindere la patimi şi e învins de păcat va fi cuprins de mare frică: atunci înving dracii şi pogoară acest suflet păcătos împreună cu ei în adâncul iadului, în întuneric şi tartar, pentru chinuire.

Odată, cuviosul Macarie al Alexandriei, contemporanul şi conlucrătorul lui Macarie cel Mare, şi care avea din belşug darurile Duhului, a fost cercetat de doi îngeri şi a stat de vorbă cu ei. în această convorbire unul din îngeri i-a spus: „ascultă Macarie şi află în ce chip sufletele, atât ale credincioşilor cât şi ale necredincioşilor ies din trupuri şi sunt duse; şi află că, după exemplul celor ce se petrec în această lume trebuie să cugetăm şi cu privire la cele cereşti. întocmai aşa cum ostaşii trimişi de un împărat pământesc să-l ridice pe careva îl înşfacă şi îl ţin oricât n-ar voi sau s-ar împotrivi acela; cel ţinut, lovit de frică, tremură şi se îngrozeşte de prezenţa celor care îl duc fără milă pe cale: la fel când vor fi trimişi îngerii să ia din trupul cuiva sufletul lui, drept credincios sau nelegiuit, el se umple de spaimă şi se îngrozeşte la vederea straşnicilor şi ameninţătorilor îngeri. Atunci în sfârşit, sufletul vede ce nefolositoare sunt pentru el, ce nimicnice, mulţimea bogăţiei, a cunoştinţelor şi a rudelor; el aude şi înţelege lacrimile şi hohotele de plâns ale oamenilor ce-l înconjoară, dar nu poate rosti nici un cuvânt, nici să ridice vocea, căci nu i s-a întâmplat niciodată să simtă o nevoie atât de mare de ieşire din trup. El e înspăimântat şi de distanţa inimaginabilă pe care o are de străbătut şi de schimbarea modului de viată; de asemenea e îngrozit de felul cum arată cei în puterea cărora se află şi care nu-i arată nici un fel de compătimire şi milă. Pe deasupra suferă şi din pricina ataşamentului faţă de trup; suferă şi tânjeşte din cauza despărţirii şi desfacerii de cel cu care a fost ca şi conlocuitor, prin natură. Nu-i însoţesc la drum şi nu-i ajută nici un fel de mângâiere din partea conştiinţei, afară doar dacă sufletul cunoaşte de sine că are fapte bune. În felul acesta şi mai înainte de pronunţarea Judecătorului Suprem, sunetul e judecat de propria conştiinţă”.

Cuvânt despre moarte, Ignatie Briancianinov

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ