Datoria faţă de părinţi

0
28

Un tânăr hotărî să se căsătorească. El promise viitoarei soţii, după dorinţa ei, să alunge din casă pe bătrânul lui tată. Conduse deci într-o zi pe bătrân afară din sat, spunându-i să se ducă unde va voi, căci la el nu mai are ce căuta. În casa lui nu mai era loc şi pentru el.

Ochii bătrânului se umplură de lacrimi şi zise fiului său:

— Vezi acolo sus pe deal piatra aceea mare? Până acolo l-am condus şi eu pe tatăl meu, lăsându-l apoi în voia sorţii. Condu-mă deci şi tu până acolo.

— Dumnezeule, ce aud? strigă fiul, cutremurat. Tu, tată, ai făcut părinţilor tăi aceeaşi nedreptate pe care voiam să ţi-o fac şi eu ţie acum? Oare şi copiii mei vor face cu mine astfel? Vino înapoi cu mine şi de acum înainte cea mai bună cameră din toată casa mea va fi a dumitale, iar eu voi avea grijă de tine în fiecare zi şi te voi apăra de toate nevoile şi bolile până când vei închide ochii.

Morala: Să nu uităm porunca dumnezeiască, care ne spune: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământ.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016