Dacă oamenii nu ar greși, virtutea milei nu s-ar aplica

0
115

dragostea (1)După Fericitul Augustin, milostenia constă în a avea milă de sufletul și de sărăcia altuia. Lucrarea milosteniei constă în a ierta greșelile celor ce ți-au greșit, să îndrepți pe cei care au nevoie, să sfătuiești pe cei care se îndoiesc, să înveți pe cei nepricepuți, să rogi pe Dumnezeu pentru alții. Ovidiu spunea că „dacă oamenii nu ar greși, virtutea milei nu s-ar aplica”.

Virtutea milosteniei se poate asemăna cu puii unei păsări, care se numește cocoșul sălbatic. Puii, când văd că tatăl și mama lor îmbătrânesc, adică își pierd vederea și nu pot să mai zboare, le fac un cuib, în care îi hrănesc. Apoi le smulg toate penele vechi, îndeosebi le scot penele care sunt împrejurul ochilor. Și-i păzesc, așteptând până ce le-au crescut toate penele. Și astfel reîntineresc din fire și le revine vederea.

Platon cugeta despre milă și spunea: „Nici o virtute a omului nu este mai frumoasă și mai folositoare ca aceea de a vizita pe cei bolnavi, a hrăni pe cei flămânzi, a da să bea celor cărora le e sete, a răscumpăra pe prizonieri, a îmbrăca pe cei goi, a găzdui pe călători, a îngropa pe cei morți”. Iar un alt înțelept spunea: „Puterea omului crește în două moduri: prin dobândirea de prieteni și prin milostenia de a ierta pe cei vrăjmași. Că nici un câștig nu se poate realiza fără pagubă”.

Despre milostenie este scris în Istoria Romanilor că fiind adus înaintea lui Alexandru cel Mare un tâlhar care jefuia pe mare, l-a întrebat de ce face aceste fapte. Tâlharul i-a răspuns: „Pentru că și tu jefuiești pe uscat. Dar pentru că eu umblu singur sunt numit tâlhar și pentru că tu umbli cu mulți oameni, ești numit rege. Dar dacă tu ai umbla singur ca mine, ți-ai zice tot tâlhar. Pe cei care fug, tu îi urmărești, luând și ceea ce fur eu. Tu depreciezi faptul că pe mine nevoia sărăciei m-a făcut să fiu hoț. Dar tu ești un jefuitor mult mai rău decât mine. Tu furi din dorința sufletului. Cu cât soarta îți e mai favorabilă, cu atât devii mai rău. Dar dacă eu aș putea agonisi cât de puțin, ca să am cu ce trăi, aș fi mai bun decât tine și nu aș mai fura”. Auzind regele Alexandru sinceritatea și curajul corsarului, s-a milostivit, văzând că el era hoț numai din cauza sărăciei și din mila pe care o avea față de sărăcia și mizeria lui, l-a iertat de la moarte și l-a făcut cavaler al său. Și a fost unul dintre cei mai buni.

Floarea darurilor, Florian Dudaș

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ