Cuvânt al Părintelui Elisei

0
88

athos_stayrosA zis Avva (părintele) Elisei: Când Avva Petru, ucenicul lui Avva Isaia, m-a făcut călugăr, eram de 20 de ani. Şi eram mânios, iubitor de slavă deşartă şi amăgit, voind să port numai rase subţiri şi frumoase. Deşi bătrânul meu mă sfătuia totdeauna, eu nu puteam să mă las de obiceiul cel rău. Şi mă sileam, după puterea mea, să mă stăpânesc, dar mă biruiam de mânie şi mă sfădeam cu fraţii.

Petrecând în schit cinci ani, m-am împrietenit cu un frate care era asemenea cu mine, supărat de gânduri şi mândru şi ne-am învoit amândoi să mergem la Ierusalim să ne închinăm; şi aceasta din îndemnarea diavolului, care ne trăgea spre amăgire prin trândăvirea noastră, pentru ca să pierdem vremea mântuirii. Şi am spus bătrânului meu să mă binecuvânteze ca să mă duc cu acel frate la Ierusalim, să mă închin. Dar bătrânul meu mi-a zis:

– Şezi, fiule, şi rabdă în chilia ta; plânge-ți păcatele tale şi fă puţinul tău canon fără tulburare şi nu te face ca aceia care au pierdut pe Dumnezeu prin întâlniri şi aleargă prin multe locuri şi se prăpăstuiesc. Fiule, Dumnezeu este nescris împrejur şi stăpânirea şi mila Lui sunt întinse pretutindeni, după cum zice Scriptura: Aproape este Domnul de toţi cei ce-L cheamă pe El întru adevăr. Şi nu socoti că numai în Ierusalim se află Dumnezeu, sau numai în bisericile cele frumoase şi împodobite cu stâlpi şi marmură şi scrise cu litere poleite. Ci El locuieşte în fiecare biserică şi paraclis al credincioşilor şi pretutindenea se află, până unde se uneşte sufletul cu trupul. Şi acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor spune Sfânta Evanghelie.

Dar eu nu m-am înduplecat şi-l rugam pe părintele meu să-mi dea voie să mă duc la Ierusalim, zicându-i:

–  Mă voi întoarce degrab. Şi Dumnezeu, văzând osteneala mea, o va îndrepta spre binele meu.

Iar bătrânul, văzând neînduplecarea mea, a zis:

–  Du-te la chelar şi spune-i să-ţi dea o ceapă, un usturoi şi un ardei roşu.

Şi aducându-le, bătrânul le-a înfăşurat într-o basma, făcând trei noduri şi, dându-mi-o, mi-a zis:

–  Ia aceasta şi păzeşte-o bine. Şi când vei ajunge  trei mile de Ierusalim, scoate-o din traistă şi pune-o în sân. Şi s-o ai cu tine în toate închinăciunile chiar şi când te vei împărtăşi. Iar când te vei duce la râul Ran, să o înmoi în apă şi să mi-o aduci înapoi.

Iar eu i-am zis:

–  Părinte, nu este păcat să ţin la mine ceapă, usturoi şi ardei când mă împărtăşesc?

–  Acest păcat să-l am eu, a zis bătrânul, că voiesc să fac din ele doctorii.

Atunci eu le-am luat şi m-am dus la Ierusalim, iar după trei luni m-am întors la mănăstire. Privindu-mă bătrânul, eu mă făţărniceam că am evlavie şi umilinţă. Iar după puţine zile am început iarăşi lucrurile cele dintâi: să mă mânii, să mă iuţesc şi să mă împodobesc. Când m-am sfădit prima dată, bătrânul a tăcut, de asemeni şi a doua oară. Iar a treia oară bătrânul s-a tulburat şi m-a chemat, zicându-mi cu linişte:

–  Dă-mi amanetul pe care ţi l-am dat când te-ai dus la Ierusalim!

Atunci eu am adus legătura cea cu trei noduri, pe care, luând-o bătrânul, a dezlegat-o. Dar eu m-am mâniat socotind că bătrânul bănuieşte că le-am mâncat. Şi arătându-mi ceapa îmi zise:

–  Ce este aceasta?

–  Ceapă este, îi zic eu.

Şi arătându-mi usturoiul, îmi zise:

–  Şi acesta este usturoi?

–  Da, îi zic.

Pe urmă ia şi ardeiul şi-mi zise:

–   Ia şi mănâncă din el, nu cumva nu arde? Iar eu, gustând, mi-am ars gura şi i-am zis:

–  Este din cei foarte iuţi! Atunci bătrânul, suspinând, zise:

–  Vai! Ceapă, usturoi şi ardei s-au dus la Ierusalim şi la Iordan, şi tot aşa a venit înapoi, neschimbându-se deloc!

Şi s-a dus bătrânul plângând.

Atunci eu mi-am venit în sine şi am cunoscut ceea ce s-a făcut şi am plâns cu amar. Şi am zis: „Precum sfinţenia Ierusalimului n-a schimbat ceapa, usturoiul şi ardeiul, tot aşa nici eu nu mi-am schimbat răutatea, viclenia şi obişnuinţa cea rea”.

Şi am cunoscut că fără silinţă şi nevoinţă până la sânge, omul nu poate să dobândească fapta cea bună. Şi, ducându-mă, am scris pe cei patru pereţi ai chiliei mele: ceapă, usturoi şi ardei, şi am zăbovit şase zile şi şase nopţi, cugetând la acestea: „Ceapă, usturoi şi ardei m-am dus la Ierusalim şi ceapă, usturoi şi ardei m-am întors înapoi!” Iar când mă porneam cu mânie sau iuţime îmi aduceam aminte de ceapă, usturoi şi ardei. Şi aşa cu darul lui Dumnezeu şi cu rugăciunile bătrânului, am biruit patima mâniei, a grăirii împotrivă şi a împodobirii trupului cu rase subţiri.

Domnului nostru Iisus Hristos să-I fie slava, cinstea şi închinăciunea, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fapte minunate de la părinţi atoniţi, Arhimandrit Ioanichie Bălan

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

[pro_ad_display_adzone id="95017"]

LĂSAȚI UN MESAJ