Curăţirea inimii

0
393

00h8055xxivPărinţii filocalici insistă în mod deosebit asupra necesităţii curăţirii inimii (Efeseni 6,5), pentru desăvârşirea umană. De aceea, sintagmele pline de adânci înţelesuri duhovniceşti, precum „inimă străpunsă”, „inimă curată” sau „inimă desăvârşită”, revin frecvent în scrisul lor. Sfântul Diadoh al Foticeii vorbeşte despre „simţirea minţii” şi „simţirea inimii (duhovniceşti n. n.)”, la care ajunge cel curăţit de patimi. Această simţire are caracterul unei experienţe directe în raţiunile ultime ale realităţilor”.

„Paza”, „curăţia”, „zdrobirea” sau „străpungerea” inimii duhovniceşti este o lucrare continuă, în care inima duhovnicească, străjuită de minte, se curăţă de sentimentele şi trăirile necurate şi se uneşte cu mintea, reflectând armonia primordială a puterilor spirituale ale omului. Unificată în sine, ea caută să refacă legătura de iubire şi de dăruire faţă de Dumnezeu, pe Care îl caută în tot şi în toate.
„Asceza sufletească vizează unificarea lucrării minţii şi unirea ei cu inima duhovnicească, curăţirea „văzduhului inimii”, spaţiul luptei duhovniceşti, închinarea întregii noastre fiinţe lui Hristos, pentru a face din inima noastră duhovnicească sălaş şi tron al dumnezeirii, locul spre care se îndreaptă şi de unde porneşte toată lucrarea cea bună, aducătoare de bucurie duhovnicească şi de mântuire”.
Părintele Arhimandrit Spiridonos Logothetis ne spune că: „Omul are două inimi. Una este inima trupului. CealaÎtă este inima sufletului…. în cazul în care una dintre inimi suferă cu ceva, atunci cu siguranţă suntem „bolnavi de inimă” şi viaţa noastră este în Pericol, fie viaţa trupului, fie viaţa sufletului nostru”.
Dacă avem o inimă duhovnicească bună, suntem buni creştini, iar dacă avem o inimă duhovnicească rea, suntem creştini răi.

Domnul nostru Iisus Hristos spune fariseilor: Acum, voi, fariseilor, curăţiţi partea din afară a paharului şi a blidului, dar lâuntrul vostru este plin de răpire şi de viclenie (Luca 11, 39). „daţi-le ca milostenie pe cele dinlăuntrul vostru şi, iată, toate sunt curate” (Luca 11, 41). Părinţii copiilor, învăţătorii elevilor şi duhovnicii îşi învaţă ucenicii mai mult în ceea ce priveşte faptele exterioare. Rare sunt însă sfaturile care privesc starea inimii duhovniceşti. „Cele mai multe se referă la faptele cele bune şi la buna purtare, dar puţini învaţă cum trebuie să fim în adâncul inimii noastre (duhovniceşti, n. n.). Este o mare greşeală”.
Dar Biserica Ortodoxă ne învaţă să ne îngrijim mai întâi de inima noastră duhovnicească şi apoi de la sine faptele noastre vor fi bune. Dacă însă vom lăsa să se înrăiască inima noastră duhovnicească, atunci şi faptele noastre vor fi rele. Pentru că din inima duhovnicească izvorăsc faptele noastre. Toate acestea ne-a învăţat Domnul nostru Iisus Hristos Care ne-a spus: Că nu este pom bun care să facă roadă rea şi nici, dimpotrivă, pom rău care să facă roadă bună. Că fiece pom după roadă lui se cunoaşte. Că nu se adună smochine din mărăcini şi nici struguri nu se culeg din rug. Omul bun, din vistieria cea bună a inimii sale scoate ce este bun; iar omul rău, din vistieria cea rea a inimii sale scoate ce e rău. Că din prisosul inimii îi grăieşte gura (Luca 6, 43-45).
Curăţirea inimii duhovniceşti este o lucrare grea, dar aces lucru nu trebuie să ne sperie, pentru că: „Cele ce sunt cu neputinţa la oameni sunt cu putinţă lui Dumnezeu” (Luca 18, 27).
pentru un creştin adevărat, spune Domnul Iisus: Dacă tu poti crede, toate-, sunt cu putinţă celui ce crede (Marcu 9 23)
Scopul tuturor poruncilor Dumnezeieşti este să curăte şi să sfinţească inima duhovnicească a credincioşilor. Pentru aceasta s a întrupat Dumnezeu ca să readucă pe om la curăţia pe care a pierdut-o, la simplitatea originară.
Altceva este curăţia inimii duhovniceşti si altceva curăţia minţii Aceasta deoarece mintea constituie una din facultăţile cele mai nobile ale sufletului, in vreme ce inima duhovnicească este constituită din toate puterile sufletului.
Mulţi cred că au inima duhovnicească curată, numai fiindcă au constatat că mintea lor a fost eliberată de gândurile necurate si se mişca uşor in zonele inteligibile sau în pseudocontemplaţii
Dar Sfântul Isaac Şirul ne învaţă că „mintea se curăteste uşor, iar tot asa de uşor se întinează-, iar inima (duhovnicească n. n ) cu anevoie se întinează, dar şi u anevoeie se curăţeşte, deoarece cuprinde toate simţirile cele dinăuntru.

Gândurile bune în viaţa creştinului ortodox, Viaţa ca o prăznuire duhovnicească, Părintele Daniel de la Rarău

 [twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ