Cum să stai în biserică

0
123

Iubite frate, intră în biserică cu smerenie şi fără zgo­mot, ocupă un loc şi rămâi acolo nemişcat până la sfârşit. Niciodată să nu te uiţi în timpul slujbei în jur la ceilalţi. Numai la Dumnezeu să fii atent, nu la oameni. Este bine să ai un scaun şi să şezi în momentele când este permis acest lucru, ca să te odihneşti. Când trupul este obosit, atunci concentrarea atenţiei la rugăciune este grea.

Trebuie să stai drept în următoarele momente: la Binecuvântarea Mare (Binecuvântată este împărăţia Tată­lui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…), la Vohodul Mic, cu Evan­ghelia, atunci când se cântă trisaghionul liturgic (Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi), la citirea Evangheliei, de fiecare dată când preotul iese din Altar şi tămâiază sau binecuvântează poporul, la Vohodul Mare cu Cinstitele Daruri, la Crez si la acea parte a Dumnezeieştii Liturghii, care începe de la cuvin­tele: Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte… până la ecfonisul: Sfintele sfinţilor. Aceasta este partea tainică a Sfintei Liturghii, în timpul căreia are loc Jertfa cea mi­nunată şi nesângeroasă.

Va trebuie de asemenea să remarcăm că este foarte rea şi lipsită de evlavie obişnuinţa anumitor femei de a se plimba în timpul citirii Apostolului pentru a aprin­de lumânări. Ele păcătuiesc grav prin această faptă a lor şi îi deranjează pe ceilalţi creştini prezenţi la slujbă. Am mai spus, Dumnezeu vrea inima noastră, nu lumânările noastre. Lumânarea o vom aprinde numai la începutul slujbei, nu în alt moment al ei.

Tăcut. Nu sunt îngăduite discuţii în biserică, nici măcar un simplu salut verbal. Sufletul nostru va vorbi numai cu Dumnezeu. Numai cu Dumnezeu vom discuta. în afara bisericii îi vom saluta pe cunoscuţi şi pe prieteni. în bi­serică nu, niciodată.

Obişnuinţa pe care o au unii de a vorbi în biserică este foarte rea. Iar această obişnuinţă există mai ales la tară.

Este o lipsă de respect foarte mare şi dovadă că în aceşti creştini nu există frângere de inimă şi conştiinţă a pre­zenţei lui Dumnezeu. Nici şoaptele simple nu sunt per­mise. Să te rogi cu totul în tăcere şi ai grijă să nu îl deran­jezi cu nimic pe cel de lângă tine, aşa cum nici tu nu vrei să te deranjeze alţii. Dacă spui în şoaptă ceea ce zice pre­otul şi cântăreţul, de obicei îi deranjezi pe cei de lângă tine.

Kallinikos Karousos, fostul mitropolit al Pireului, Adevăruri mari, în cuvinte simple: Ghid de viață duhovnicească, Editura Egumenița, 2017