Cum ne putem apăra de răceli şi gripe?

0
131

toamnaÎncet dar sigur, idila autumnală, cu frunze roşii şi aurii, se transformă într-un anotimp umed şi mohorât. Noiembrie vine cu brume, cu ceaţă, cu “stropi de guturai”.

Cel mai bun leac de luptă cu răceala şi gripa e prevenirea. D-l dr. Ştefan Stângaciu, ne învaţă cum să ne păzim ca să trecem primejdia rea. “Nu virusul este vinovat de producerea bolii, ci sistemul imunitar slăbit”

Toamna, început de gripe şi de răceli. Cum acţionează virozele? De ce unii dintre noi suntem  abonaţi permanent la ele, în timp ce alţii scapă nevătămaţi?

– Aceasta este marea problemă care ar trebui să ne intereseze pe toţi! De ce unii se îmbolnăvesc, iar alţii, infectaţi cu acelaşi virus ori microb, nu?! Răspunsul la această întrebare a fost dat în urmă cu mai mult de o sută de ani, chiar de către celebrul Louis Pasteur, tatăl microbiologiei moderne: “Le microbe cest rien – le terrain cest tous” (microbul nu înseamnă nimic, totul este organismul). Într-adevăr, aproape fără excepţie, virusurile, microbii, ciupercile microscopice (fungii) ori paraziţii se pot înmulţi şi pot ataca organismul numai dacă acesta este slăbit, neavând resursele necesare pentru a lupta împotriva lor! Vom înţelege deci, la o analiză mai atentă, că nu virusul sau microbul este marele “vinovat”, ci slăbirea sistemului nostru imunitar, care “invită”, de fapt, aceste microorganisme să se înmulţească în voie… În orice maladie infecţioasă, virală sau bacteriană, se poartă un război între două puteri: organismul cu sistemul lui imunitar – pe de o parte, iar de cealaltă parte – agresorul, în cazul de faţă un virus, un microb, o ciupercă ori un parazit.

Sistemul imunitar – armata de apărare a organismului

– Explicaţi-ne mecanismul sistemului imunitar…

– Sistemul imun este un complex de celule şi ţesuturi distribuite în tot organismul. Deşi se consideră că elementele principale ale lui sunt splină, timusul şi ganglionii limfatici, se poate afirma că la toate nivelurile, inclusiv în tegumente, în mucoasele arborelui respirator şi ale tubului digestiv, în cavitatea peritoneală, ca şi în sistemul nervos, se găsesc molecule şi celule implicate în asigurarea apărării organismului. Fiecare celulă în parte, prin membrană sau prin producţia proprie de interferon, se poate apăra de agresorii externi, cu condiţia să aibă suficientă energie şi tot ce îi trebuie în “depozitul de armament”… Pentru o înţelegere mai facilă a acestui proces, sistemul imunitar se poate compara cu poliţia, respectiv cu armata unei ţări. E necesară o strategie bine pusă la punct pentru ca forţele de ordine să neutralizeze rapid acţiunile agresorului. Iată câteva din etapele ei:

1. Primul pas: vaccinarea

Una dintre metodele cele mai des utilizate pentru a afla structura şi modul de acţiune ale unui virus este vaccinarea; aceasta reprezintă de fapt introducerea în organism a aceluiaşi virus care cauzează boala (sau a unui virus asemănător), dar, atenţie, a unui virus atenuat (mutilat) prin mijloace speciale.

raceala2. Alimente sănătoase şi aer curat

Respiraţia corectă înseamnă, printre altele, o poziţie dreaptă a spatelui, activitate constantă în aer liber (zilnic, indiferent de vreme), plimbări în parcuri sau drumeţii pe munte. Alimentaţia ideală în cazul unei boli virale ori bacteriene presupune consumarea de lichide şi alimente care permit ajungerea în timp record a substanţelor nutritive în “cazarmele militarilor”, adică la nivelul sistemului imunitar. Cele mai bune alimente şi lichide sunt acelea care se digeră, respectiv se absorb rapid, de exemplu produsele apicole (miere, polen, lăptişor de matcă), iaurtul, gălbenuşul de ou şi sucurile proaspete de fructe şi legume, băute încet, înghiţitură cu înghiţitură. Este interesant de menţionat faptul că aceste alimente nu numai că hrănesc rapid sistemul imunitar, dar nu irosesc – printr-o digestie greoaie (aşa cum se întâmplă în cazul unei alimentaţii copioase, bazată pe carne de porc, de vacă, dulciuri concentrate ori brânzeturi) – preţioasa energie a organismului, care trebuie redirijata către armată proprie – sistemul imunitar. Alt grup de nutrienţi extrem de importanţi pentru bună funcţionare a sistemului imunitar sunt sărurile minerale şi bioflavonoidele, pe care le găsim din abundenţă într-un alt miraculos produs al stupului de albine: propolisul.

3. Căldura – duşmanul microbilor

Drumurile de acces către “zona de conflict” înseamnă, de fapt, vasele sanguine şi limfatice, pe care trebuie să circule cu maximă viteză “armată” sistemului imunitar, în drumul lor către agresorii localizaţi în aparatul respirator (nas, sinusuri, bronhii, plămâni), digestiv sau în oricare altă zonă a corpului. O circulaţie bună presupune, pe lângă “drumuri” (artere, capilare, vene, vase limfatice) de maximă calitate, şi suficientă căldură. Căldură (uneori chiar şi febra) este cea mai bună metodă pentru a deschide căile de acces către inamic. Iată de ce, orice metodă ce poate creşte căldura în tot organismul, respectiv în zona afectată, este extrem de utilă. În acelaşi timp, orice metodă care răceşte organismul (inclusiv folosirea medicamentelor ori a metodelor antitermice) poate fi contraproductivă şi, în anumite cazuri, extrem de periculoasă. Cum se creşte căldura? Prin consumarea în cantitate suficientă de ceaiuri calde, de alimente picante (care înroşesc limba şi încălzesc imediat gura, desfundând ulterior nasul), de vin roşu fiert (cu 2-3 boabe de piper la cană, boabe care trebuie ronţăite), printr-o izolare perfectă de frigul din exteriorul casei sau al camerei (îmbrăcăminte groasă, stat în pat sub două, chiar trei plăpumi, prin folosirea căciulilor şi a ciorapilor groşi, ştiut fiind faptul că cea mai mare parte a căldurii se pierde la nivelul capului, respectiv al picioarelor). Când ştim că aportul de căldură este suficient? Când apare transpiraţia! În marea majoritate a cazurilor, dacă febra este suficient de mare pentru a produce una sau două puternice transpiraţii încă din prima noapte, după declanşarea bolii, vindecarea se obţine în timp record, chiar dacă organismul va fi ceva mai slăbit prin pierderea mineralelor şi sărurilor eliminate prin transpiraţie.

4. Izolarea – măsura obligatorie!

“Încercuirea inamicului” se face prin izolarea agentului (organismului) purtător de virus, microb ori parazit. În cazul în care am luat deja virusul, iar acesta este foarte agresiv (înalt patogen pentru om), având deja şi primele simptome de boală, este necesar să ne izolăm de restul societăţii şi, eventual, chiar de membrii propriei familii (desigur, după ce ne-am luat cu noi în cameră tot “arsenalul” antiviral şi antiinfecţios recomandat în acest articol sau de către medicul curant).

5. Alte remedii pentru un sistem imunitar puternic

Vitamina A. Durerea de gât, infecţiile sinusale şi ale urechii pot să apară mult mai frecvent dacă există un nivel inadecvat al vitaminei A. Vitamina A se găseşte în mod natural în laptele prins, în gălbenuşul de ou, în peşte şi uleiul de peşte, în ficat şi alte organe animale. Vegetarienii trebuie să ştie că o mare parte din cantitatea de vitamina A provine direct din carotenoizi (inclusiv beta-caroten). Legumele galbene şi portocalii, cum ar fi morcovii şi dovleacul, sunt surse bogate în carotenoizi. De asemenea, fructele galbene şi portocalii (portocalele, caisele, piersicile şi pepenele galben), precum şi legumele cu frunze verzi (spanacul, broccoli, frunzele de varză) conţin carotenoizi. Nu trebuie uitat faptul că o mare parte din conţinutul de vitamina A şi/sau beta-caroten poate fi pierdut prin prelucrarea şi stocarea lor, expunerea la căldură prea mare şi la lumină.

Vitamina C stimulează producţia anumitor anticorpi care luptă contra virusurilor, bacteriilor şi fungilor ce invadează organismul, protejându-l împotriva infecţiilor şi bolilor. Sursele bogate în această substanţă includ măceşele, cătina, coacăzele negre, fragii, căpşunele, broccoli, varza de Bruxelles, varza de iarnă, pătrunjelul, ardeiul gras, conopida, salată verde, guliile, spanacul, citricele (grapefruit, lămâi, mandarine). Se recomandă consumarea acestora în stare proaspătă, întregi, deoarece chiar şi secţionarea lor în porţii mai mici poate duce la o scădere rapidă a conţinutului în această substanţă atât de valoroasă pentru organism.

legumeZincul – poate ajuta la reducerea frecvenţei răcelilor şi a durerilor de gât, putând chiar scurtă durată simptomelor răcelii. Cele mai bune surse de zinc sunt carnea de pui, ficatul, peştele, gălbenuşul de ou, seminţele de dovleac, fasolea fiartă, lintea fiartă, migdalele, nucile, făina de ovăz, germenii de grâu.

Fierul este necesar în producerea globulelor roşii (hematii), cuprul este necesar pentru producerea de celule sanguine în măduva osoasă. Lipsa oricăreia dintre aceste substanţe minerale limitează imunitatea. Fierul se găseşte în produsele animale (ficat, carne de pui şi peşte), dar şi în plante (fructe uscate, nuci, legume şi cereale integrale). Cele mai bune surse alimentare de cupru includ ficatul, rinichiul, crustaceele, strugurii, nucile, legumele, cerealele integrale, mazărea, anghinarea şi ridichile. Se recomandă ca, în special fructele, legumele şi zarzavaturile, să fie consumate crude.

Coenzima Q10. Spre deosebire de multe medicamente folosite astăzi împotriva afecţiunilor sistemului imunitar, Coenzima Q10 este lipsită de efecte secundare.

Echinacea. Specialiştii fitoterapeuţi recomandă utilizarea acestei plante de la primele semne de răceală sau gripă şi continuarea tratamentului timp de 10-14 zile. Echinacea nu poate fi folosită profilactic, în speranţa prevenirii răcelilor şi gripei, dar nici mai mult de 8 săptămâni consecutiv. Se impun câteva precizări: bolnavii cu infecţie Hiv, cei cu diabet sau cu tuberculoză sunt sfătuiţi să nu folosească suplimente alimentare realizate din această plantă. De asemenea, nu folosiţi echinacea dacă sunteţi alergici la alte plante înrudite cu echinacea, cum ar fi: floarea-soarelui, margarete, gălbenele, crizanteme.

Busuiocul – datorită proprietăţilor sale antiinflamatoare, antifungice şi febrifuge, poate fi folosit sub formă de infuzii în gripe, răceli, bronşite acute şi cronice, cât şi sub formă de inhalaţii. În casă, folosiţi cât mai mult în această perioadă lămpile odorizante în care picuraţi ulei de conifere (pin, brad, molid), de eucalipt sau de levănţică. În perioadele de epidemie, dacă nu aveţi afecţiuni ale stomacului, consumaţi mai mult decât de obicei usturoi, ceapă, hrean, suc de lămâie îndulcit cu miere. Datorită substanţelor pe care le conţine, usturoiul are totuşi o serie de contraindicaţii: nu se administrează în cataruri gastrice şi intestinale, în simptomele congestive pulmonare (tuse seacă, sanguinolentă, stări febrile), deoarece poate accentua starea iritativă.

Propolisul este o bioflavonoidă care exercită peste 70 de proprietăţi farmacologice utile. Două dintre ele, care ne interesează în articolul de faţă, sunt activitatea antivirală şi efectul de imunostimulare. Se recomandă deci, în scop preventiv, 1 picătură de tinctură de propolis 20-30% pentru fiecare kilogram de greutate corporală zilnic (de exemplu, o persoană de 80 kg are nevoie de 4 doze a câte 20 de picături pe zi), iar în scop curativ doza se poate dubla sau chiar triplă. Administrarea cea mai bună este pe o linguriţă de miere, urmată de consumarea a minimum 100 ml de ceai sau apă călduţă. Durata tratamentului trebuie să fie până la obţinerea vindecării complete, doza reducându-se treptat până la 1 picatură pe kilogram/corp zilnic, numai după ce medicul a confirmat vindecarea.

Sursa: formula-as.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ