CRONICĂ DE TEATRU. Tango Eleccion

0
299

1549301_10202404894797790_387013434_nLoreta Popa

Femeia, eterna ecuaţie cu nenumărate necunoscute bărbaţilor. Femeia, acea ea care nu poate să se hotărască pe care dintre pretendenţi să aleagă. Femeia este subiectul piesei „Tango Eleccion” a lui Remus Cernat, care a avut premiera de curând în peisajul cultural al Capitalei.

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike url=”http://bit.ly/1eyhAAz” style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”] Tangoul este poate cel mai frumos, mândru şi pasional dans existent. Sincer, total, un dans pe care este imposibil să-l uiţi după ce l-ai dansat. Cu cât dansezi mai mult tango, cu atât îţi vine mai greu să explici cuiva care nu l-a încercat niciodată ce sentimente te încearcă după ce îl duci la capăt. Uneori tangoul, deşi durează câteva minute, poate da impresia că timpul nu contează.

Pasional, erotic, intim, personal, cald, primitor, tangoul este suma tuturor emoţiilor umane. Dansatorii sunt preocupaţi de îmbrăţişarea care îi uneşte şi îi mişcă. Pe toate aceste calităţi ale tangoului s-a bazat autorul piesei, Remus Cernat, el însuşi specialist în arta acestui dans, pentru că, nu-i aşa, cine poate spune o poveste despre un dans dacă nu cel care face asta zilnic.

Povestea piesei „Tango Eleccion” nu este nouă, doar mijloacele prin care ea este spusă. Trei bărbaţi îşi dispută farmecele unei femei. Dansează, cântă, recită, apelează la magie doar pentru a cuceri inima frumoasei, teribil de nehotărâtă.

DSCF5301Ca femeie ştiu ce înseamnă sacrificiul pentru ca o relaţie să funcţioneze la parametri maximi, ştiu că poate niciodată, deşi visez la el în fiecare seară, s-ar putea să nu-l întâlnesc pe bărbatul perfect, acel Făt Frumos, călare pe cal alb, care mă va salva şi mă va lua cu el, departe, şi vom trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi.

Ei bine, piesa „Tango Eleccion”, de Remus Cernat, spune povestea bărbatului şi a sacrificiilor pe care acesta le face pentru a cuceri o femeie. Cât de greu reuşeşte un bărbat astăzi să satisfacă o femeie frumoasă, cum se umileşte în faţa acesteia pentru un grăunte de iubire. Aidoma unei femei care visează este şi bărbatul. Şi el îşi doreşte iubire veşnică, atenţie, consideraţie, siguranţă şi respect, dar ca un făcut acesta are parte de nestatornicia, nehotărârea, capriciile şi ego-ul unei femei care are un singur atu, frumuseţea.

Astăzi frumuseţea nu se manifestă decât prin bani, exhibiţii sau indiscreţii, nu prin eleganţă şi rafinament. Oamenii au uitat, în această lume care se închină unui singur zeu, banul, de sensibilitatea faţă de frumos. Egalitatea pentru care au luptat femeile a înaintat într-atât încât tocmai feminitatea a fost dată la o parte şi ceea ce altădată era apanajul unei femei astăzi nu mai există.

DSCF5630Uităm de multe ori de sensibilitatea, dar şi de forţa unei femei, care găseşte, nu se ştie de unde, resurse să renunţe la TOT şi să o ia de la capăt. Evident, morala o cunoaştem cu toţii, cu bani nu poţi cumpăra întotdeauna tot. Toate acestea se regăsesc în piesa pe care Remus Cernat a adus-o la lumina rampei folosindu-se de muzică, dans, magie, fachirism, poezie şi un pic de umor negru.

Spectacolul „Tango Eleccion”, plasează, prin vocea Povestitorului, acţiunea undeva, departe, în faţa unei căsuţe în care locuieşte o fată frumoasă care-l aşteaptă pe cel ales. Astfel ea va cunoaşte pe rând trei bărbaţi, unul tânăr, poet sensibil şi inimos, Lucian Stan, altul în vârstă, bogatul milostiv, Giorgio Panico, dar şi bărbatul la care orice femeie visează, puternic, cel care poate oferi siguranţă şi mai ales nopţi minunate, altminteri pios în străfundurile sale, Remus Cernat, sau pe numele lui de scenă Ramon Almafuerto.

Paşii fiecărui cuplu au o rigurozitate matematică aparte, iar în algoritmul perfect al dansului care se hrăneşte cu o mică doză de iubire, dar şi una de otravă, contopirea se produce după ce întregul limbaj al trupului a spus tot ce avea de spus. Când trupurile tac, privirile continuă ritmul. Frumuseţea şi graţia Dianei Cuzec au fost splendid corelate cu capacitatea de a-şi asuma orice tip de discurs coregrafic de autorul piesei, cel care a asigurat ilustraţia muzicală şi coregrafia acestui spectacol, Remus Cernat. În fapt, ceea ce tangoul duce la capăt în doi, această întâlnire dintre cei patru protagonişti a reuşit pe scenă.

O femeie şi trei bărbaţi au găsit o cale pe care să meargă împreună pentru ca proiectul lor să ia naştere, respectiv acest spectacol, „Tango Eleccion”. Interesant este că uiţi de griji, râzi în hohote, te bucuri, dar rămâi şi cu un gust amărui pe buze după ce înţelegi adevărul din spatele cuvintelui autorului. Decorul simplu a fost redus la o măsuţă, un scaun şi un fundal pe care este proiectată o casă şi o grădină.

1536732_10202404904078022_859637903_nCu toţii ne regăsim în tango, un fel de promisiune de atingere a fericirii, ca atunci când miroşi un parfum bun sau mănânci o ciocolată fină. O poveste de dragoste ca atâtea altele, plină de bucurii şi suferinţă, de agonie şi extaz, de pasiune, când clocotitoare, când rece ca gheaţa. Nu e nevoie să pleci la capătul lumii pentru a înţelege spiritul acestui minunat dans.

Tocmai prin asta e minunat teatrul şi dansul. Ajungi, ca artist, să interpretezi pe scenă destine, senzaţii, emoţii, cu ajutorul forţei gândului creator, al imaginaţiei, al fanteziei. Dincolo de senzualitatea şi pasiunea cu care a fost îmbrăcat de oameni, tangoul este un dans ce a luat naştere în creuzetul sufletelor celor doi parteneri, a celor doi alchimişti care au reuşit să-şi transmute pasiunile în emoţii pure şi înălţătoare. Tangoul le-a adus la suprafaţă şi ceea ce ei nu ştiau că există înlăuntrul lor, gelozia, ranchiuna, ura uneori, dar le-a impus un respect reciproc, oferind o vrajă pentru doi.

DSCF5384De la primele acorduri am fost cucerită de spectacol, de ritmuri, de regie, de coregrafie, de decor, de lumini, de atmosferă. Am fost atinsă de emoţia provocată de acest spectacol cu totul altfel, care aşterne omului simplu lumea la picioare.

Şi totuşi, din protagoniştii acestui spectacol ţâşneşte la lumină harul care-i face atât de deosebiţi, iar ţie, spectator îţi vine să dansezi pe asfalt, pe iarbă, în cer şi pe pământ la ieşire, ceea ce mă îndrituieşte să cred că autorul şi-a atins scopul. Acela de a ne aduce aminte de scânteia divină dinlăuntrul nostru numită iubire. „Tango Eleccion”, o piesă de teatru într-un act ce merită savurată şi înţeleasă la adevărata ei valoare.DSCF5438DSCF55171507845_10202404900277927_361385282_n1528668_10202404893677762_858562726_n

Fotografii: Cristian Iordache
Rochia de tango a Dianei Cuzec a fost asigurată de Nana Nadina

LĂSAȚI UN MESAJ