Credința e un risc al rațiunii, dar nu o anulare a ei

0
116

largeCredința e un risc al rațiunii, dar nicidecum o anulare, ci dimpotrivă, o iluminare a ei. E o absorbire a sufletului într-un dincolo al lumii acesteia, în modul divin al existenței. Credința este revelația cu care omul credinței nu se tocmește.

Dumnezeu ne însoțește mereu și, pe măsură ce-L cunoaștem, viața noastră biologică și psihologică se străbate tot mai tare de adevăr și de lumina conștiinței. Asta e ceea ce posedă credinciosul printr-o cale mult prescurtată, cunoștința pe care savantul n-o poate prinde prin știință, ci numai dacă și-a împins știința până la toate marginile și i-a recunoscut neputința.

Religia se întemeiază pe grăuntele de credință. Grăuntele de credință este, de fapt, grăuntele de comunicare în care suntem cu Dumnezeu. Iisus răspunde odată ucenicilor Săi care-I cereau mai multă credință, spunându-le să înceapă din a crede că au credință și vor sfârși prin a avea de fapt.

Credința este un risc: împotriva rațiunii, împotriva vieții, împotriva limitelor omenești, câteodată și împotriva normalului. De aceea, sfinții se și fereau de a face minuni, deși în multe cazuri era doar dovada iubirii de oameni și alinarea suferinței omenești.

Grija zilei de mâine este o grijă presantă. Când conducea pe israeliteni în pustie, Dumnezeu nu le îngăduia asigurarea zilei de mâine: mana se strica. Pâinea cea de toate zilele o cerem pentru astăzi. Așa suntem sfătuiți, chiar nevrând, să trăim prin credință. Sfinții pustnici au trăit numai în condiția credinței. Ei au crezut cuvântul lui Iisus, având mai întâi grijă de mântuire și pe al doilea plan grija vieții.

Iisus Hristos dorește de la toți credincioșii lumii o liniște de adâncime: liniștea credinței în Dumnezeu. Aceasta ar da să se înțeleagă că în jurul unui om liniștit (datorită rădăcinilor lui în cer) se face liniște pe pământ. Pământean fiind, a te hotărî să-L mărturisești pe Hristos cu orice preț și luare în derâdere e o și mai mare bucurie ce te poate duce până la deschiderea ochilor credinței: să ți se descopere Iisus, Fiul lui Dumnezeu. El, Care e cu noi în toate zilele, până la sfârșitul veacurilor. Credința în Dumnezeu și mărturisirea Lui sunt ieșirea sufletului din întuneric în lumina dumnezeiască, ieșirea în lumina veacului viitor.

Părintele Arsenie Boca, Mare îndrumător de suflete din secolul XX

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ