CREATIVITATEA

0
125

creativitate_copiiÎntr-o zi un băieţel s-a dus la şcoală. Băieţelul era mic, iar şcoala era mare. Dar când băieţelul a văzut că intrarea în clasa lui se făcea printr-o uşă direct din curte a fost foarte fericit… iar şcoala nu i s-a mai părut atât de mare ca la început.

Într-o dimineaţă când băieţelul se afla în clasă, profesoara le-a spus copiilor: “Astăzi o să facem un desen”. “Grozav”, a spus băieţelul, căci îi plăcea foarte mult să deseneze. Ştia să deseneze o mulţime de lucruri: lei şi tigri, pui şi vaci, trenuleţe şi vapoare. Şi şi-a scos cutiuţa cu creioane colorate şi a început să deseneze…

Dar profesoara a zis :“Aşteptaţi!”, “Nu începeţi încă!”. Şi a aşteptat până când i s-a părut că toţi copiii sunt pregătiţi.

  “Acum o să desenăm o floare”, a zis profesoara.

 “Grozav” s-a gândit băieţelul, căci îi plăcea să deseneze flori. Şi a început să deseneze flori frumoase, şi le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Aşteptaţi, vă voi arăta eu cum să coloraţi”. Şi a desenat o floare roşie cu o tulpină verde. “Acum puteţi începe!”, a zis profesoara. Băieţelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasă decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina şi a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpină verde.

Într-o altă zi, când băieţelul intrase în clasă prin uşa din curte profesoara le-a spus copiilor: „Astăzi o să facem ceva din argilă”. „Grozav”, a spus băieţelul, căci îi plăcea să lucreze cu argila. Ştia să facă tot felul de lucruri din argilă: Şerpi şi oameni de zăpadă, elefanţi şi camioane. Dar a aşteptat până ce toţi copiii au fost gata.

„Acum o să facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit băieţelul căci îi plăcea să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Şi a început să facă farfurii de toate formele şi mărimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Aşteptaţi, vă arăt eu cum se face!”. Şi le-a arătat cum să facă o farfurie adâncă. „Aşa! Acum puteţi începe!”, a zis profesoara.

Băieţelul s-a uitat la farfuria profesoarei şi apoi la ale sale. Îi plăceau mai mult farfuriile lui, decât farfuria adâncă a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Şi-a transformat farfuriile lui într-o bilă mare de argilă din care a făcut o farfurie adâncă şi mare ca cea făcută de profesoară.

Şi foarte curând băieţelul a învăţat să aştepte şi să privească şi să facă lucruri ca cele făcute de profesoară, şi foarte curând n-a mai făcut nimic de unul singur.

 Şi s-a întâmplat într-o zi ca băieţelul şi familia lui s-au mutat într-o altă casă, într-un alt oraş.

 Şi băieţelul a trebuit să meargă la şcoală. Scoala cea nouă era şi mai mare şi nu mai avea nici o uşă prin care să intre direct din curte în clasa lui. Trebuia să urce nişte trepte înalte şi să meargă de-a lungul unui coridor lung până ajungea în clasa lui.

 În prima zi de şcoală profesoara le-a zis copiilor: „Astăzi o să facem un desen!”.„Grozav”, a zis băieţelul, şi a aşteptat să-i spună profesoara ce să facă… Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasă. Când a ajuns lângă băieţel i-a spus:

„Tu nu vrei să desenezi?”.

„Ba da!”, a zis băieţelul.

„Ce desen facem?”.

„Nu ştiu până nu-l faci” a zis profesoara.

„Cum să-l fac?” zise băieţelul

„Cum îti place ţie!” răspunse ea

„Să-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat băieţelul

„Cum vrei tu!”, a fost răspunsul ei.

„Dacă toţi aţi face acelaşi desen , şi l-aţi colora la fel cum să ştiu eu cine l-a făcut?”

„Nu ştiu!” zise băieţelul

Şi a început să deseneze o floare roşie cu o tulpină verde…

 Morala?

 Creativitatea umană este un dar nepreţuit. Îţi aduci aminte de uşurinţa cu care puteai să îţi imaginezi jocuri când erai copil, sau să vezi în jucăria de cârpe cea mai frumoasă păpuşă din lume? Einstein spunea că :” Mintea intuitivă este un dar sacru iar mintea raţională este servitorul ei de încredere. Am creat o societate care onorează servitorul şi a uitat darul. ”

Cine spune că floarea trebuie să aibă petale roşii şi frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineşte ca oameni, iar atunci când vom fi înlănţuiţi în proceduri de lucru… nu ne vom diferenţia prea mult de maşinile care le-am construit.

Sursa: maretiaiubirii.blogspot.ro

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ