Copacul adorat

0
234

large_46740Uneori chiar şi diavolul încearcă să ne lumineze… după cum arată o veche povestire:

A fost odată un copac la care se închinau o mulţime de bărbaţi şi femei. Acolo se făceau tot felul de lucruri necurate.

Un bărbat, scos din sărite de această idolatrie, a hotărât să taie copacul. Când s-a lăsat întunericul, a luat un topor şi s-a îndreptat spre locul unde se află copacul, dar diavolul, prefăcut în om, i-a tăiat calea şi l-a întrebat:

– Ce vrei să faci cu toporul?

– Să tai copacul.

– De ce?

– Pentru că o mulţime de bărbaţi şi de femei i se închina  lui, şi-l uita pe Dumnezeu cel adevărat.

– De vreme ce tu nu i te închini lui ce-ţi pasă? I-a zis diavolul

– Vreau neapărat să-l tai şi am s-o fac! I-a spus omul ridicând toporul.

– Stai! A strigat diavolul, apucându-l de braţ. N-ai vrea să faci mai bine ceva folositor în loc să tai copacul?

– Ce anume? L-a întrebat omul, cam tulburat.

– Nu glumesc deloc. Dacă te învoieşti să nu tai copacul, ai să capeţi doi galbeni, în fiecare zi de la mine.

Omul a luat cei doi galbeni şi s-a întors acasă.

În ziua următoare a aşteptat cei doi galbeni dar în zadar. Nu a venit nimeni să-i dea galbenii făgăduiţi.

Omul s-a mâniat, şi-a luat toporul şi s-a repezit să meargă să doboare copacul. S-a întâlnit iar cu diavolul, prefăcut în om care i-a zis:

– Ce faci cu toporul acela?

– Tai copacul!

– N-ai să-l tai. Nu mai eşti în stare.

Omul a ridicat toporul. Diavolul l-a apucat cu un deget şi l-a azvârlit cât colo, atât de tare încât era să moară.

– Cine eşti tu? A întrebat el. De unde ai acum această putere nemaivăzută?

– De la cei doi galbeni pe care i-ai primit. Când te gândeai să tai copacul că nimeni să nu i se mai închine decât lui Dumnezeu, nu aveam nici o putere asupra ta. Dar când ai vrut să-l tai din mânie, pentru că nu ai căpătat cei doi galbeni azi dimineaţă, ai căzut în puterea mea. Iată de ce te-am doborât.

 

Armele creştinului sunt cele ale iubirii faţă de Dumnezeu, Creatorul nostru. Iar intenţiile creştinului trebuie să izvorască numai prin iubirea noastră faţă de Dumnezeu şi aproapele.

Ne putem judeca singuri propriile noastre intenţii şi valori creştine numai din această perspectivă. Când acţionăm în vreun fel, totul trebuie să atârne de iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

Există un cuvânt în popor: “Iadul este pavat numai cu intenţii bune”. Una este să intenţionezi şi alta este să acţionezi în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

 

Redacţia Jurnal Spiritual