Consolare arhierească

0
44

Un părinte amărât, cu tot felul de probleme, extrem de grele, se duce de urgenţă în audientă la arhiereul său. De data aceasta, chiar trebuia să intre de urgenţă la arhiepiscop, pentru că era o problemă de viaţă şi de moarte.

Ajunge la reşedinţă, aşteaptă o oră, două, trei…, numai nu reuşea să fie primit în audienţă. Dintr-odată, apare episcopul vicar (o minune de om!), nimerit şi el din reşedinţa sa, aflată la vreo 40 de km de arhiepiscopie.

ÎI vede pe părintele cu pricina foarte tulburat şi îl întreabă:

– Ce s-a întâmplat cu dumneata, părinte? Te văd tare agitat, neliniştit.

– Mă iertaţi, Preasfintite Părinte, însă sunt într-o situaţie foarte gravă şi urgentă, ce ţine de o hotărâre cât mai grabnică a Înaltpreasfinţitului. Şi stau deja de trei ore, ca pe ace, şi nici nu ştiu dacă reuşesc să fiu primit…

– Părinte, vreau să îţi spun ceva… Nu ştiu dacă te ajută, însă aş vrea să ştii că şi eu, ca Episcop, sunt de multe ori ţinut câte două-trei ore la uşă, până să mă primească înaltpreasfinţitul…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015