Comori pământeşti şi comori cereşti

0
13

Trei prieteni se întorceau voioşi de la târg după e făcuseră treabă bună vânzând fiecare toate produsele. Ajunseră într-un sat tocmai când la biserică băteau clopotele pentru Sfânta Liturghie. Atunci unul dintre ei zise:

— Se cade să ne oprim la Sfânta Liturghie ca să ne rugăm şi să-i mulţumim Bunului Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-a făcut cu noi.

Ceilalţi doi, însă, s-au împotrivit, zicând că trebuie să se grăbească pentru a ajunge mai devreme acasă, pentru a putea termina treburile, iar la biserică vor merge altădată.

Aşadar unul a intrat în biserică, iar ceilalţi doi s-au grăbit spre casă. Dar aceştia n-au mers prea mult şi când au ajuns la marginea unei păduri, o ceată de oameni răi i-au prins, le-au luat toţi banii şi i-au legat de nişte copaci.

Când veni cel de al treilea îi găsi pe cei doi puţin credincioşi, legaţi cobză şi văitându-se că li s-a furat tot avutul pe care l-au avut asupra lor.

Cel credincios, care şi-a dăruit din timpul său pentru rugăciune şi la Sfânta Liturghie a mulţumit lui Dumnezeu pentru că l-a ocrotit de răutăţi, le-a zis cu blândă dojana celorlalţi doi:

— Dacă nu vă grăbeaţi şi aţi fi rămas la Sfânta Liturghie să ne rugăm împreună, vă apăra şi pe voi Milostivul Dumnezeu. Dar… voi vă îngrijiţi numai de comorile de pe pământ şi aţi uitat de comorile cereşti, pe care hoţii nu le pot fura şi rugina nu le poate ataca.

Cei doi au făcut jurământ că pe viitor nu vor mai ocoli biserica şi frumoasa slujbă a Sfintei Liturghii.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016