Clerul chemat la instruire şi formare continuă – partea I

0
31

clerLucrarea clericului nu a fost poate niciodată atât de dificilă cum este astăzi. în alte vremuri, preotul reprezenta în mijlocul propriei comunităţi o autoritate de necontestat. Graţie statutului său şi ştiinţei sale duhovniceşti, se bucura de un respect general. El reprezenta conducătorul duhovnicesc care deţinea cheile împărăţiei cerurilor, având răspunsuri la toate. Deţinea cele mai multe cunoştinţe în comparaţie cu toti ceilalţi membrii ai comunităţii, fapt pentru care majoritatea îi cereau sfatul, ţinând totdeauna cont foarte serios de el. Biserica şi casa sa erau în centrul oricărui eveniment important al comunităţii, unde erau tratate atât chestiunile de obşte, cât şi cele personale. Educaţia clerului era de aşa natură încât să poată răspunde acestui rol de îndrumare şi autoritate în cadrul comunităţii.

În zilele noastre lucrurile s-a schimbat cu totul. Astăzi, aproape toţi ştiu să citească, având acces la o mulţime de materiale tipărite, putând asculta prin intermediul mass-mediei, de la revărsatul zorilor până la miezul nopţii, o mulţime de oameni care pot avea pretenţia deţinerii unor adevăruri incontestabile. O armată de jurnalişti lucrează douăzeci şi patru de ore din douăzeci şi patru, adunând informaţii cât se poate de directe şi actuale, pentru a le transmite sub formă de ştiri prin intermediul undelor hertziene, relatând despre evenimente desfăşurate în toată lumea, în aşa fel încât nimeni să nu le treacă cu vederea sau să fie exclus de la participarea la spectacolul vieţii planetare. Prin urmare, mulţi ajung să fie confuzi din pricina Puzderiei celor care au pretenţia de a reprezenta o autoritate într-o lume aflată în definitiv foarte departe de noi şi totuşi în proximitatea noastră, ca o povară neocolit şi chinuitoare, un adevărat ciclu fără de sfârşit de nelinişti copleşitoare. Care să fie instruirea cea mai potrivită pentru cler, pentru a putea răspunde nevoilor umanităţii de astăzi?

Preotul, ca să poată face faţă răspunderii asumate, dincolo de cunoştinţele teologice şi experienţele sale duhovniceşti, este necesar să cunoască starea lumii şi nevoile omului contemporan lui, fapt valabil în orice epocă. El este chemat să cunoască problematica umană şi complicaţiile sociale, nu doar din alte epoci istorice, ci şi din cea în care trăim astăzi. Slujitorul bisericesc trebuie să aibă pe lângă cunoştinţe teologice, şi cunoştinţe antropologice, devenind un inel de legătură între Dumnezeu şi om, aducându-l pe unul mai aproape de celălalt. Necunoaşterea stării reale a omului va face din el o „voce îndepărtată care sună în deşert”, cuvântul lui fiind rupt de lume şi fără legătură cu realitatea în care oamenii se zbat să trăiască. De asemenea, dacă clericul nu va lua contact cu problemele concrete cu care se confruntă oamenii în situaţii date, nu îi va putea ajuta cu răspunsuri dinainte pregătite, citite sau aflate din diverse publicaţii. Pentru a putea comunica cu oamenii, va trebui să ştie să le vorbească pe limba lor, înţelegând ce înseamnă pentru ei viaţa lor.

Slujitorul bisericesc este chemat să câştige astăzi mai multe abilităţi decât oricând. Având doar cunoştinţe teoretice nu va fi suficient de fundamentat pentru lucrarea sa, întrucât aceasta presupune o parte atât practică cât şi una teoretică, iar pentru  o cunoaştere abstractă să se concretizeze în fapte concrete, se cer anumite abilităţi.

Clerul azi, o privire din interior, tentaţii, impasuri, maladii şi remedii, părintele Filotheos Faros

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ