Clerul, bunurile materiale şi poruncile lui Hristos

0
25

aleksei-lebedev-save-and-protect-2008-e1270443302602Când Hristos, după Înviere, i-a trimis pe ucenicii Lui la neamuri, a spus: „învăţaţi toate neamurile, învăţându-i pe dânşii să păzească toate câte am poruncit vouă” (Mat. 28, 20). Cine ţine poruncile? «Cel care îl imită pe Domnul şi merge pe urmele Lui», răspund Părinţii. Nu cei care s-au înrobit materiei, ci aceia care pot spune „Iată noi am lăsat toate, şi am urmat ţie; oare ce va nouă?” (Mat. 19,27). Poruncile lui Hristos se rezumă la una singură: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din toată vârtutea ta şi din tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Lc. 10, 27). Iubirea este o trăsătură a ucenicilor lui Hristos, care a spus clar celor din vremea Sa: „întru aceasta vor cunoaşte toţi, că ai mei ucenici sunteţi, de veţi avea dragoste între voi” (I In. 3,14).

Pentru această iubire de Dumnezeu şi de aproapele, trebuie să ne eliberăm de toate lucrurile materiale. Cel ce nu se sileşte să nu se ataşeze de lucruri materiale nu poate nici pe Dumnezeu şi nici pe aproapele să-l iubească. Este imposibil să-l iubim pe Dumnezeu şi în acelaşi timp să fim alipiţi de materie.

Lucrurile materiale, hrana, proprietăţile, sunt create de Dumnezeu, fiind „bune foarte” atât timp cât sunt folosite conform scopului pentru care au fost create. Ele constituie mijloace prin care omul îşi poate exprima dragostea faţă de aproapele său. Noi, bolnavi fiind şi materialişti, le folosim însă pentru satisfacerea egoismului nostru. Uităm că a fi creştin este să duci o viată asemănătoare lui Hristos. Uităm că modelul creştinului este Hristos şi toţi sfinţii care au devenit cu adevărat ucenicii Săi au împlinit cuvântul evanghelistului Ioan: „Cel ce zice căpetrece întru Dânsul, dator este precum acela a umblat, şi el aşa să umble” (I In. 2,6). «Creştin înseamnă să-L imiţi pe Hristos atât cât este cu putinţă omului, în cuvinte, fapte şi gândire», completează sfântul Ioan Sinaitul.

«Ce a făcut Acela?» întreabă Sfântul Ioan Gură de Aur. «Fiul omului, ne-a spus că nu are unde să-şi plece capul. Acelaşi lucru să-l imiţi şi tu cu căldură. Când avea nevoie de hrană, mânca pâine de orz. Când călătorea dintr-un loc în altul, nu avea la dispoziţie cai sau animale de povară, ostenindu-se mult şi mergând pe jos. Când îi era somn, folosea ca pernă prora corăbiei. Când era nevoie să se aşeze, căuta loc pe iarbă. Chiar şi îmbrăcămintea îi era ieftină. De multe ori se retrăgea de unul singur, fără a lua pe nimeni cu el. Dacă înţelegi aşadar cu sinceritate ce a însemnat răstignirea şi insultele la adresa Sa, şi în general tot ce s-a petrecut cu El, atunci, încearcă să-L imiţi cu căldură. Aşa să te îmbraci şi tu în Hristos, fără a te preocupa de plăcerile trupeşti».

Clerul azi, o privire din interior, tentaţii, impasuri, maladii şi remedii, părintele Filotheos Faros

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ