Cine ştie răspunde – De ce simţim durerea?

0
143

pielea

Pielea este învelişul nostru preţios, moale, elastic şi impermeabil şi este formată din mai multe straturi. Sub cel superficial (epiderma) se află derma: aici se găsesc diverşi corpusculi specializaţi în recunoaşterea de senzaţii diferite. Mai ales terminaţiile nervoase libere sunt responsabile de transmiterea durerii. Datorită acestora realizăm când ceva nu este în regulă (o insectă care ne-a înţepat, ceva care ne-a lovit, ars …) şi putem interveni în mod adecvat. Sensibilitatea pielii la durere nu este egală pe tot corpul de exemplu, ea este scăzută la nivelul călcâiului, ridicată la nivelul capului şi de intensitate medie pe braţe şi pe picioare.

Cine, Cum, Când • La ce foloseşte pielea?
Într-un centimetru cub de piele există: 65 de muşchi mici legaţi de tot atâţia peri; 70 de receptori pentru căldură; 15 receptori pentru frig; 100 de glande sebacee; peste 500 de glande sudoripare; zeci de milioane de celule.
Pielea este organul cel mai greu al corpului: cea a unui adult cântăreşte de la 4 la 9 kg.

Pipăitul
Pielea este organul de simţ al pipăitului. Receptorii tactili nu se găsesc doar pe piele ci şi în interiorul corpului, de exemplu în muşchi, oase, articulaţii şi pe limbă.

Ce simţim prin pipăit?
Căldura, frigul, netezimea, asprimea, lejeritatea, apăsarea … fiecare stimul extern face să se declanşeze în interiorul dermei un senzor care, la rândul său, trimite un mesaj creierului. În apropierea stratului superficial al pielii se găsesc corpusculii Meissner, care ne permit „pipăitul sensibil” pentru că reacţionează la cel mai mic contact al pielii cu obiectele.

Mai în profunzime, corpusculii Pacini ne avertizează când ceva apasă pe piele. Totuşi, dacă presiunea unui obiect este lejeră, ca aceea exercitată de haine sau de ceas pe încheietura mâinii, corpusculii se obişnuiesc şi reduc semnalele de avertizare.

O sarcină foarte importantă a pielii este menţinerea unei temperaturi constante a corpului, în jur de 37°C. Când căldura exterioară este excesivă sau când corpul se supraîncălzeşte în urma unui efort, glandele sudoripare existente în dermă produc transpiraţia, pentru a răcori pielea. Când este prea frig (dar şi când ne este frică!), pielea se contractă, pentru a nu risipi căldura, iar perii se zbârlesc: aşa ajungem cu … piele de găină! Stratul profund al pielii este compus dintr-un ţesut gras, capabil să ne apere de frig şi de lovituri. Pielea este moale şi elastică datorită sebumului, o substanţă grasă produsă de glandele sebacee.

Buricele degetelor de la mâini sunt foarte sensibile la stimulii tactili datorită prezenţei a numeroşi receptori. Spinarea, în schimb, este puţin sensibilă, pentru că receptorii sunt foarte departe unii de alţii. Corpusculii Krause sunt sensibili la creşterea sau scăderea temperaturii. Datorită acestora simţim căldura şi frigul.

Marea Carte: Întrebări şi răspunsuri, Ed. Litera Internaţional

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ