Cine poate lumina mormântul?

0
23

Întreaga lumină din cosmos de s-ar strânge într-un soare, tot n-ar putea lumina taina unui mormânt.

Dimpotrivă, cu cât este mai multă lumină în jurul nostru, cu cât sunt mai multe desfătări trupești și culturale, cu cât mai mult râs și flori, cu atât mai întunecos ni se pare mormântul.

Cel mai mare pesimism în lume s-a arătat nu în săraca Palestină ori în Grecia, ci în India, ț‏ara celor mai mari desfătări trupești. Tot ceea ce face via‏ța aceasta mai plăcută, mai luminată și mai dulce, toate acestea ascut coasa morț‏ii.

Prin fereastră se revarsă asupra noastră lumina Soarelui, iar prin ușă ne bate vântul rece. Așa este via‏ța aceasta, în care printr-o deschizătură se revarsă asupra noastră strălucirea naturii, iar prin cealaltă ne bate vântul cel rece al morț‏ii.

Niște prieteni veseli mergeau pe drum, iar întregul univers, împodobit și zâmbitor, părea că ia parte la bucuria lor. Pe neașteptate, în fa‏ța lor apăru un mormânt proaspăt la marginea drumului!

Se desfată omul mâncând din cel mai gustos pește și i se pare că plăcerea lui schimbă, prin desfătare, to‏i oamenii și lucrurile din jurul său. Deodată, se trezește cu-n os în gât!

Oare a fost, oare este cineva care să poată intra în mormânt cu lumina în mână, fără să-și piardă zâmbetul vieț‏ii, cineva care să poată săvârși ceea ce nu poate acest cosmos stricăcios?

Toate celelalte întrebări se strâng într-acest nod. Cercetează-i cât vrei pe oamenii în‏elepț‏i, și pe cei ce-au fost, și pe cei de acum, însă nici unul dintre ei nu te va putea ajuta să privești în mormânt păstrând zâmbetul vieț‏ii – în afară de Hristos.

Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei şi Jicei, “Gânduri despre bine şi rău”, Editura Predania, Bucureşti, 2009