Cine erau diaconiţele?

0
111

diaconiteCel dintâi serviciu al clerului inferior menționat chiar în Noul Testament (Romani 16,1) este acela al diaconițelor. Părintele profesor Ene Braniște ne spune că acestea nu se pot confunda cu văduvele și prezbiterele sau bătrânele, amintite și ele în Sfânta Scriptură (I Timotei 5, 9). De asemenea, diaconițele nu pot fi identificate nici cu fecioarele menționate în Constituțiile Apostolice. Aceste categorii, diferite de diaconițe, aveau în cadrul adunărilor liturgice doar prerogativa șederii lângă clerici și sarcina de a supraveghea liniștea și ordinea în rândul femeilor, numărându-se printre „slujitorii” Bisericii în sens larg, adică cei ce făceau servicii Bisericii, prin poziția sau situația lor privilegiată față de restul credincioșilor.

Diaconițele primeau consacrare în mod sigur prin hirotesie, despre care vorbesc izvoarele vremii. În afară de îndatoririle în legătură cu asistența și caritatea socială (vizitarea și îngrijirea femeilor bolnave și sărace etc.), diaconițele aveau și funcții liturgice: serveau la agape, păzeau ușile bisericii prin care intrau și ieșeau femeile, supravegheau ordinea și liniștea în sfântul locaș în partea rezervată femeilor și ajutau la botezul femeilor, mai întâi catehizându-le și apoi îndeplinind, la botez, actele rituale pe care clerul oficiant nu le putea face din motive de decență. De exemplu, ajutau pe candidatele la botez să intre în apa baptisteriului, iar după cufundare, le prezentau episcopului spre a fi unse cu Sfântul Mir și îmbrăcate în haina albă a neofiților; de obicei, numai prima ungere (pe frunte) era făcută de clerici, restul trupului fiind uns de diaconițe. Pentru aceasta, în timpul serviciului divin ele purtau, ca și diaconii, orarul și aveau dreptul să se împărtășească în rândul clericilor inferiori. Conform unor documente, tot ele duceau Sfânta Împărtășanie femeilor care nu puteau lua parte la Sfânta Liturghie, făceau toaleta funebră a femeilor după moarte și ajutau la înmormântarea lor.

Documentele ne-au păstrat amintirea câtorva diaconițe ilustre prin pietatea și erudiția lor, cum ar fi Olimpiada (Olimpia), Procula și Pentada, colaboratoare și corespondente ale Sfântului Ioan Gură de Aur, Martana din Seleucia, prietena pelerinei apusene Egeria, pioasa Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare și a Sfântului Grigorie de Nyssa. În Biserica de Apus, treapta diaconițelor începe să dispară încă din secolele V-VI, când botezul femeilor adulte devenise destul de rar. În Bisericile răsăritene, și mai ales în cele necalcedoniene, ele se mențin până în secolele XII-XIII.

Mihai Parfeni

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ